01 February 2012

gustul dulce al unei cafele amare

Play this first:



doar oamenii care iau decizii sunt oameni puternici. stiu asta de cateva luni de zile si-mi place. e greu uneori, dar nimic nu e mai palpitant. asa cum nimic nu e mai plictisitor (adesea nociv) sa ramai in aceeasi situatie pentru un timp nedefinit. e naucitor, te zapaceste de-a dreptul viata asta in care inchizi usi, deschizi altele, renunti la oamenii, ii iubesti pe altii zi de zi, le esti recunoscator, cunosti oameni noi si cresti, te bucuri de o multime de lucruri pe langa care treceai inainte fara sa le vezi si esti, pur si simplu, recunoscator pentru viata.

azi mi-au cazut trei nasturi de la haina si cineva de la un radio m-a oprit pe strada sa ma intrebe daca banii mei se duc pe evenimente culturale sau nu pentru ca un studiu recent arata ca oamenii care au o viata activa din punctul asta de vedere sunt mai fericiti. asta pentru ca oamenii astia traiesc si nu traiesc la nesfarsit in aceeasi situatie.

mi-am zambit si i-am zambit, cu cei trei nasturi in buzunar, si i-am spus ca banii mei se duc pe astfel de evenimente.


as long as you're doing what you're doing, you'll be getting what you're getting.

that's why I change things and I do new things. this is how I found MY music.

nu stiu cum mi-am gasit muzica de suflet. nu stiu daca a fost datorita unei cautari constante, dar am gasit-o. insuportabila pentru unii, pe mine ma face fericita. sunt sunete pe care le identific acolo unde altii aud doar zgomot, dar care mie imi ajung direct in inima si care ma fac sa zambesc si sa ma bucur ca asa ceva exista. nu discreditez niciun alt fel de muzica. imi doresc ca toti sa se bucure de ceea ce le place la fel de mult. sa simta totul cu adevarat. sa simta enorm.

cafeaua amara are un gust dulce, cartile astea multe infulecate saptamanal par prea putine. adaug, adaug, adaug. privesc cu drag in lunile care abia s-au scurs si zambesc. si iar ma coplesesc toate trairile si toate sentimentele si toate cate s-au intamplat. si iar nu stiu ce e cu fericirea asta si voi iar o sa credeti ca ursuz se mai numeste degeaba ursuz. dar sa stiti ca dincolo de aceasta stare, cred in echilibru, in "una calda, alta rece", in temperarea sentimentelor extreme, in potolirea unor asteptari prea mari pe care uneori ni le alimentam fara sa mai tinem cont de realitate.


si-as mai scrie, dar cand scriu despre astfel de lucruri simple, mult prea reale, nu pot sa scriu nicicum asa cum verde ursuz obisnuia sa scrie candva.





4 comments:

  1. cred ca odata ce-ai inceput sa iei decizii pentru binele tau nu te mai poti dezobisnui prea usor.
    si atunci cand muzica pe care o asculti se potriveste ritmului inimii tale si mesajele pieselor iti descriu starile de spirit sau te incurajeaza sa mergi mai departe - atunci esti un om cu adevarat fericit

    ReplyDelete
  2. Verde ursuz se mai schimba, nu vad partea rea. :)

    ReplyDelete
  3. intotdeauna mai verde.
    scrii cum ai reușit să devii, iar asta e în continuare bine, un bine fresh.

    ReplyDelete
  4. @ Penelope: Aşa e. Dar nu e uşor drumul până acolo.

    @ G: Unele schimbări aduc şi confuzie, şi-atunci putem să luăm unele decizii greşite.

    @ Zor de zi: Wait to see what I have to write about today. But later. :)

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare