Putin peste poate, putin

Mi-a cam pierit inspiratia, mi-am spus. M-am plafonat, nu rade. Ne-am baut de nenumarate ori amarul in mult prea multe beri care de la un punct nu mai aveau niciun gust, in pahare umplute cu beam si-n vodka mere si-n shoturi pe care le beai din plictiseala. Prea mult alcool pentru o ora atat de matinala.

Pana la urma, mi-a pierit si gustul si-a ramas doar ceva metalic, un gust de care incerci sa scapi plimbandu-ti limba prin cerul gurii si inghitindu-ti saliva in randuri repetate. Mi s-au sters multe amintiri, mai ales cele in care mergeam la teatru. Nu-mi amintesc decat bocanitul pantofilor, de obicei cu toc si numai atunci curati, pe treptele si dalele din fata TNB-ului. Si-mi mai amintesc cum am inghetat odata in fata Operei, dar nu mai stiu ce spectacol era.

Imi amintesc prea putin din cine eram si nici macar nu mai stiu cum aratam cand ma uitam in oglinda. Pe bannere ar trebui sa scrie "Scapa de tine si de kilogramele in plus". Zambeste-mi astazi de oriunde ai fi pentru ca si eu iti zambesc frumos.

In mintea mea e totul incetosat si ma tine inima pe picioare. E soare, imi spune, nu vezi? E un motiv suficient sa te bucuri. Vad cum am lucrat atat de mult si-abia au trecut cincisprezece minute peste ora pranzului. Parca nici nu stii cand ai invatat sa faci unele lucruri. Ce-o fi cu linistea asta?

E important sa mergi in locuri noi in viata. Si oamenii noi, dumnezeule, nu ma mai satur de ei. Mereu, mereu, le descoperi zambetele, ii privesti in ochi, le observi gesturile si te bucuri ca vin cu neprevazutul in viata ta. Dincolo de unele dezamagiri inevitabile, te bucuri astazi ca esti.