RUBELLA POZITIV

folosim aceleaşi expresii, dar asta nu are absolut nicio importanţă. astăzi înţeleg mult mai mult, dar îmi pasă mult mai puţin. şi, de fapt, singurele momente în care mai încerc să înţeleg sunt cele în care oboseala învinge şi în care uit că, de fapt, nu-mi pasă.

hai să mergem la întâmplare pe bulevarde aşa cum am mers cu tine, cu tine şi cu tine. cunosc oameni pe care îi pot asocia imediat cu un fel de mâncare. e o întâmplare, ne spunem, şi râdem cu o jumătate de gură pentru că ne ştim poveştile triste.

e frig în locul ăla sau mi se pare mie? în orice caz, nimeni nu spune nimic. nimic din ceea ce n-a mai fost spus vreodată. aşa că nici nu-mi propun să înţeleg ceva. doar somnul mai contează în noaptea asta atât de scurtă. e şi mâine o noapte, ce bine.

când te alină gândul că vei dormi, înseamnă că ziua ta a însemnat ceva. parcă am dat mâna cu toţi oamenii de pe planetă în seara asta. în realitate însă, sunt prea puţini cei care contează. şi e perfect aşa. îmi place cum nu-mi pasă şi cum tocmai de-asta vă pot ţine pe toţi aproape.

aş vrea să nu mai miros totuşi înfiorător a fum de ţigară. n-am înteles nimic din seara asta, probabil mâine o să fie doar o amintire ştearsă, a altcuiva în orice caz. păcat că. ştii tu.