recompunere

de azi fac pasii aia inapoi ca sa pot merge inainte. sunt un soi de lup, imi sunt martora a unor abandonari semnificative. cand plec, plec. nu am de ce sa mai revin acolo unde ceva s-a rupt pentru totdeauna. si imi sunt martora ca nici nu-mi pasa.

ca doar noi nu suntem zece oameni intr-unul ca sa avem grija si de indoielile altora. iar eu, eu nu mai vreau sa am grija de nimeni. nu asa cum am avut. nu asa cum altul, celalalt, ceilalti erau intotdeauna mai mult, iar eu eram prea putin. fiindca aici se ajunge. la punctul in care vrei sa fii singur. punct.

nu pentru totdeauna, stii ca e timpul nu asculta de tine si nici intamplarile care se ivesc pe neasteptate, mai ales ca acum ai un nas fin pentru astfel de mici bucurii. dar momentan ti-ai inchis urechile si ti-ai afundat nasul in cel mai gros fular. nu auzi, nu vezi.

nu mi-a fost niciodata frica de singuratate. ca vine, ca nu vine, mereu am vazut-o ca pe un refugiu, ca pe un balcon cu ferestrele larg deschise, ca pe un acoperis de bloc sau ca pe o dimineata rece in care tragi adanc in piept aer proaspat. si, dumnezeule, ce bine e.

si anul asta am trait atatea ca n-ai cum sa n-ajungi in noiembrie si sa nu simti ca ti-au amortit mainile si picioarele si, de ce nu, un picut si inima. si-asa ca e firesc sa vrei o pauza mare, sa te recompui, sa dezgropi ce-ai ingropat tu si ce-au ingropat altii. si fac asta dansand, nu stiu cum altfel. fiindca anul asta, dac-ar fi sa trag linie acum si sa fac niste calcule, a fost in echilibru perfect, cu o cantitate rezonabila de lucruri care mi-au stors lacrimi si cu o cantitate rezonabila de lucruri care m-au incantat pana in varful degetelor.

au mai fost, desigur, si cele care au durut un pic mai mult, dar pe urma au venit cele care au dus fericirea pe culmi pe care eu nu le cunoscusem inca.

oricum, de azi ma recompun, ma regasesc, pipai prin trecut dupa cine eram si dupa cine stiu ca pot sa fiu. iau din urma ce era frumos si adaug la ce incerc sa cresc in fiecare zi. dar fac asta singura fiindca e multa alinare in singuratate. sa nu va temeti de ea fiindca toate au un timp al lor.