It is what it is and it's amazing

play this first: http://hypem.com/track/1p4vk

m-am oprit sa nu plang. sa nu ma trezesc ca-mi curg lacrimile siroaie in fata unor peisaje ca cele din muzeul satului din sibiu. dar n-aveai cum, aflandu-te acolo, sa nu te simti coplesit de emotie, de uimire, in fata unui peisaj care nu-ti dadea voie sa te mai gandesti la nimic.

am simtit atunci recunostinta din plin si o simt si acum. pentru toti oamenii din viata mea, pentru momentul de fata, pentru clipele din ultimele trei zile. pentru ultimul an. pentru ultimii doi ani. e o bucurie pe care o pastrez si azi si as vrea, daca as putea, sa traiesc zi de zi aceasta beatitudine. si cred ca din si prin recunostinta, printr-o reamintire continua a faptului ca trebuie sa fim multumiti de starea actuala a lucrurilor, cautand sa o imbunatatim mereu, aproape ca reusim.

sau poate ca asa sunt eu, traiesc experientele de felul asta in al noualea cer si cobor saptamani mai tarziu. pun astfel de intamplari si momente inaintea altora mai mici si mai putin fericite, tot asa cum vad intai binele intr-un om si aleg sa-i dau o sansa. asa ca astazi impart cu voi aceasta bucurie, aceasta exaltare care mi-a umplut sufletul de frumos.

armonie deplina. cand mintea, realitatea si ceea ce simtim sunt la unison. liniste, fericire. multumire. fara sa stii ce va fi maine, dar multumit de tot ce a fost pana acum. constient ca trebuie sa spui multumesc pentru prezent si in prezent. constient ca fericirea se aduna de-a lungul timpului numai daca prinzi fiecare moment, daca simti cu inima astfel de clipe si daca te bucuri de ele pana cand ai savurat fiecare farama. visat, reamintit si retrait. momente mici, momente mari, imaginile unor copaci pregatiti parca pentru noi de toamna, soarele unui octombrie perfect, zambetele tuturor si tot.

nu e totul roz si nu va fi niciodata. fiindca viata trebuie traita in echilibru. iar astfel de momente compenseaza. sunt echilibrul nostru pe care trebuie sa-l vedem, sa-l traim, sa-l facem al nostru. frumusetea e in inima celui care priveste cu inima si iubeste tot.

sa-mi reamintesc de tot ce-am scris aici cand vor fi si momente mai putin fericite. asa traim si clipele mai grele, prin aceste bucurii pe care le-am avut si pe care le facem, daca vreti, armura. si crestem prin oameni, prin oamenii minunati de langa noi, crestem mai frumos ca niciodata. de la ei invatam cum sa fim mai buni si cum sa ne schimbam si noi in bine. si armonie mai frumoasa decat asta nu exista.