as vrea sa nu mai fac unele lucruri pe care spun ca nu le fac. mi-am dat aseara seama, noroc cu oamenii mai intelepti, ca eram ca un cizmar care umbla descult. si nu vreau sa fiu nesincera cu mine si sa propovaduiesc principii pe care eu nu le aplic. dar cred in ele. asa ca acum ma pliez dupa aceste convingeri si-o sa am mai multa atentie la... neatentie.
cred ca am noroc de sfatuitori buni. oameni care in doua cuvinte ma pun la punct fara sa ma puna la colt. sfaturi pe care le primesc si care ma fac sa ma incrunt fiindca sunt incapatanata. dar imi dau seama ca ei au dreptate. stiti cum suntem noi convinsi ca mereu stim mai bine decat altii? ca stim ce e mai bine, cum ar fi mai bine, ca e gresit, ca noi am face altfel?
uneori, dar numai uneori, oamenii care ne-au demonstrat ca tin la noi chiar pot sti cum ne e mai bine. si, cum spuneam, prin doua-trei cuvinte, reusesc sa ne faca sa intelegem ceea ce refuzam cateodata sa acceptam doar fiindca ne-am nascut in luna lui mai.
No comments:
Post a Comment