ce nu v-am spus

neaparat, dar neaparat, sa ascultati mai intai asta:





... ca saptamana trecuta a fost minunata, din toate punctele de vedere. ca daca as putea sa aplic un tipar pentru un timp petrecut perfect, acela as vrea sa fie. ca, desi nicio zi n-a fost la fel, totul a parut sa se potriveasca de minune intr-o ordine pe care nimeni altcineva n-ar fi inteles-o. ca de atata liniste n-am mai avut parte de multa vreme. ca linistea exterioara a fost una cu cea interioara. ca am zambit mult, mult de tot si ca m-am simtit fericita in fiecare zi a saptamanii. ca m-am incruntat putin, dar ca am uitat repede. ca a fost totul minunat, ca totul a mirosit frumos, ca am trait un inceput perfect de octombrie. ca am inteles cum putine lucruri in afara de fericire si bunatate te fac mai frumos ca om.cata liniste.

ca saptamana nu s-a incheiat cel mai vesel, dar ca toate celelalte zile m-au ajutat sa trec mai usor peste weekend. ca duminica eram din nou eu, zambind, bucurandu-ma de soarele de toamna si de cafea.

cata liniste. as vrea sa o regasesc in fiecare zi. acum o ascult din muzica lui chopin, acolo o gasesc, e povestea perfecta de iubire, povestea ideala despre frumos. in ea dispar toate grijile si prin ea iti imaginezi ca esti si tu un om mai bun.

nu unde se termina aventura conteaza, ci aventura in sine e importanta, pas cu pas. si pana acum intreaga aventura e plina de lectii, de plimbari lungi, de destainuiri si multe zambete. si e frumos si habar n-am daca nu cumva e un drum pe care noi il parcurgem mai usor decat altii, habar n-am daca exista un how-to-do al aventurilor pe care le incepi de unul singur, dar drumul fiecaruia e diferit, nu-i asa? si-atunci raspunsul tau e in inima si nu mai ai de ce sa-ti faci griji.