Cine esti? Opreste-ma inainte sa cad.

"Bratele i s-au desprins incetisor in timp ce ea inca il mai tinea cu putere la piept. Calde, si totusi atat de reci... Cuvintele se izbeau de un perete gros de ciment. Se ciocneau, crude si crunte si se intorceau lovind-o in inima. Tacerea lui ii sfasia inima. Cuvintele acelea, pe care el i le sorbise candva de pe buze, se pierdeau acum in zgomotul strazii. Oameni, mii de oameni fericiti. Atat mai vedea. Si ea acolo, mica si singura, in mijlocul ei. Iar el, in fata ei, cu un chip care nu ii spunea nimic, doar cu o privire care o durea si un zambet care o facea sa simta ca se va prabusi. Stia ca daca se va prabusi, el va pleca. Asa ca ramase acolo, in fata lui, ca o statuie, privind in jos. Isi dadu seama ca ochii i se umplusera de lacrimi. Nu acum. Nu aici. Nu.
De ce plangea? De ce nu putea sa se abtina? Ochii ei incercau sa ii smulga din suflet sentimentul acela de iubire pe care il regasise, dar care acum ii era rapit din nou. Lacrimile acelea care ii udau acum obrajii erau plini cu iubirea pentru el. O iubire care il facuse si pe el candva sa ii sarute obrajii. O iubire pe care ea o crezuse vesnica. Iubirea insa nu exista. Iubirea nu e decat un atasament fata de o alta fiinta umana. Uneori, te atasezi mult de celalalt si el de tine. Doi lenesi care nu mai vor sa caute. Doi lenesi care se lasa unul in bratele celuilalt si noaptea viseaza ca si-au gasit sufletul pereche.
-Ai grija de tine...
Isi inghiti un strigat de furie, de teama, de disperare, nici ea nu mai stia. Vroia sa il loveasca si sa il imbratiseze. Sa il urasca si sa il iubeasca. Sa ii dea o palma si sa il sarute cu patima. Vroia sa nu il mai vada niciodata si sa fie pentru totdeauna impreuna."

They will never remember this day. Unii simt. Altii au uitat. Altii abia acum invata sa simta. Tu cine esti?