Read My Mind

"It's funny how you breakdown waiting for some sign..."
De atat e nevoie. De o piesa. De muzica. Ma inalta. Zambesc. My favorite cup is back together. There are no broken pieces. Cum de am uitat de iarba si de nori? Cum de am uitat de prieteni, de soare, de inghetata, de cartile pe care nu le pot lasa din mana, de ceaiul de portocale, de romanul fara sfarsit si fara inceput, de masina de scris, de tramvaiul preferat, de gandurile de la 1 noaptea, de Noapte, de Travka, de mine?
Sunt eu. Eu sunt. Nu o sa ma schimb. Nimeni nu trebuie sa se schimbe pentru nimeni. Schimbarea inseamna de cele mai multe ori o masca pe care de la o vreme nu o vei mai putea purta pentru ca va deveni din ce in ce mai grea.
Vietile celor mai multi dintre noi se preling in acelasi ritm monoton, doar in aparenta zdruncinat de marile evenimente care ar trebui sa ne schimbe viata, dar care o lasa la fel de goala. Ceva ne va lipsi intotdeauna. Altceva ne lipseste doar cativa ani. Apoi se iveste de dimineata sau la pranz sau poate chiar seara si tie nu iti vine sa crezi ca e adevarat. Si nu o sa crezi vreodata. O sa te temi toata viata ca se va termina asa cum a inceput. Uneori, chiar asa se intampla si atunci iti spui cu o satisfactie amara: "Stiam eu!".
Alteori esti fericit pana la capat si atunci nu iti mai pasa de ceilalti. Oamenii sunt de doua feluri: cei singuri si fericiti si cei nefericiti si singuri.