Scared. Very scared. Angry. Hiding it. Sad. Hiding it again. Then happy. Then sad. Then sick.
De ce uneori copiii din noi uita sa mai creasca? Si de ce nu putem lungi la nesfarsit momentele acelea de pura fericire? Fericirea aceea care iti inunda trupul, iti incanta simturile, te inalta pana aproape de cer?
Cum se face ca totul dispare incetul cu incetul... ca amintirea devine atat de stearsa incat incepi sa crezi ca nu e a ta, ca altcineva a trait-o si ca apoi ti-a povestit-o tie. Cum se face ca entuziasmul dispare si il inlocuieste teama?
Un drum. Ai pornit. Nu te opri. O sa cazi si o sa te zgarii in genunchiul drept. Si ce daca?! Au mai cazut si altii. Te ridici. Mergi mai departe. Ramai cu fericirea aceea, inchizi ochii si retraiesti fiecare clipa. Cu atat ai mai ramas.