Dimineata nu ma trezea si nu ma saruta timid cu ochii pe jumatate inchisi. Nu ramanea langa mine cu rasuflarea abia simtita, cate doua ceasuri. Nu lasa niciodata usa inchisa si nu uita niciodata sa isi ia umbrela. Nu am vazut-o niciodata fara rochia ei care nu era rosie si care nu ii venea niciodata cum nu trebuia si ea niciodata nu tragea de ea ca sa nu o faca se se aseze umerii aceia pe care nu i-am sarutat in nici macar o noapte. Nu ma privea pe furis cand nu scriam la masina de scris si cand nu pierdeam orele pana tarziu in noapte. Nu se ducea in pat ca sa nu adoarma fara mine. Nu ramanea langa mine si nu imi spunea "noapte buna" si nici nu ma saruta cand nu se aseza cu genunchii stransi pe fotoliul care nu era nici mare si nici negru si nu se afla in dreapta biroului meu. Nu stingea lumina in camera si nu aprindea lampa ca sa nu ma vada cum nu adorm cu capul pe birou. Nu era niciodata tarziu pentru ea si niciodata nu ma va iubi asa cum nici eu nu am iubit-o pe ea.
where the streets have no name
ReplyDeleteor where the names have no faces...
ReplyDelete