Un tramvai numit speranta....

I was six and he was five... He would always win the fight...
.... when I grew up I called him 'mine'... He would always laugh and say:
"Remember when we used to play..."
Bang bang... I shot you down...
Bang bang... that awful sound...
Bang bang... I hit the ground...

Un tramvai numit "speranta". 21. 16. 5. Nu mai conteaza. Un tramvai care sa nu ajunga niciodata la capat. Un tramvai care sa nu opreasca in statie. Un tramvai din care sa nu coboare nimeni. Un tramvai-fantoma care sa se plimbe la nesfarsit pe strazile pustii de la miezul noptii. In spate, pe ultimul scaun doi oameni au devenit unul. Aceeasi inima. Aceleasi ganduri. Tic-tac... tic-tac... la unison. Tic-tac...tic-tac... ritmul perfect, ritmul acela pe care il cauti toata viata si nu il gasesti niciodata. Un tramvai care sa nu iti dea voie sa gandesti. Sa nu te lase sa iti fie frica. Un tramvai care sa te salveze. Sa te tina captiv si tu sa nu mai vrei sa cobori. Tramvaiul acesta nu opreste insa niciodata in statie. Atunci... atunci... tu cum ai putea sa te urci in el?