In noapte, un inger isi plangea aripile frante:
I can hardly wait
Until I fall asleep
Tomorrow I'll throw away
Everything I keep
The days I tried to cage
Had already escaped
The months I tried to save
Were wasted anyway.
Nimic. Vorbe aruncate in vant. Fara lacrimi. Doar un suspin usor. Asa e viata.
-Asa e viata, ii sopti el.
-Nu, asa e cosmarul cel mai mare.
-Nu, se mai intampla.
-Nu tuturor. Nu mereu. Se intampla insa. Mie mi se intampla. Mereu.
-A inceput sa ploua, spuse nepasator apropiindu-se de fereastra.
-Da, ploua. Ploua atat de tare...
Inima ei se transformase in ploaie. A lui in gheata. Asa e viata. Doar un suspin usor. Fara lacrimi. Vorbe aruncate in vant. Nimic.
Iar ingerul se transformase in demon. In noapte, cantecul sau rasuna in continuare.
Death to your concern
Death to my return
Death to my hometowm
Death to your regret
Death to my respect
Death to my hometown...
(Versuri Logh-Death to my hometown)
The tree-lined avenue
ReplyDeleteBegins to fade from view
Drowning past regrets
In tea and cigarettes...
Life in mono...
Ingenue... I just don't know what to do... Hmmm, se mai si potriveste pe deasupra. :|
ReplyDeletethat was me before,only that with a different account.
ReplyDeleteBut you probably knew that.
Nu stiu, nu te cunosc. Scrii prea frumos...Si vreau sa-ti multumesc pentru unele raspunsuri pe care le-am gasit aici.
ReplyDeleteCantecul... daca ti-a placut, sunt bucuroasa. Just smile:)E si maine o zi.
:) Multumesc. Da. eu obisnuiesc sa spun ca si maine e o noapte. Meanwhile, mi-am recapatat zambetul. He makes me smile and he makes me sad within minutes. But I guess that's the beauty of being able to feel.
ReplyDeleteSi multumesc din nou. Ma bucur ca ai gasit aici niste raspunsuri. Nu stiu ce, nu stiu cum, stiu insa ca fiecare citeste diferit si simte diferit. Eu pot numai sa sper ca raspunsurile mele ti-au fost de ajutor. Un ceai. Fac un ceai. Scriu si e un ceainic in care torn cuvintele, iar putinii cititori pe care ii am, le sorb cu nesat. Uneori citesc printre randuri, alteori poate asculta si ei aceeasi muzica (Yann Tiersen :p) pe care o ascult eu cand scriu si atunci ma inteleg si ma vad.
Multumesc pentru ca revii.