22 June 2008

Nepriceputeanu

Nu pricep. Pur si simplu. Nu inteleg, ce vrei sa fac?! Nu inteleg cum reusesti tu. Nu inteleg de unde atata fals, de unde atata prefacatorie (ce cuvant urat!), de unde atata nepasare. Si vreau si eu. Vreau si eu sa fiu la fel, vreau si eu sa pot sa nu simt. (ce urat ca vreau sa devin o ignoranta!) Dar uite, aici este problema. Nu pot. Nu pot sa te mint, dar mai ales nu pot sa ma mint. Si totusi, reusesc sa ma amagesc. Macar atat, nu? Dar numai atat. Oricum, si amagirea asta vine tot din ideea ca speranta moare ultima. Uneori chiar speram ca moare ultima sau poate ca nu o sa moara niciodata (exista si astfel de optimisti!).
Nu a murit speranta, dar s-a pierdut ceva. Nu stiu ce... stiu doar ca imi pare rau ca nu mai exista, desi poate e cel mai bine. Si daca acolo sus nu s-a urzit un plan special pentru mine, inseamna ca depinde de mine sa fac unul mai bun. Inseamna ca de data asta... n-a fost sa fie.
Intr-o buna zi o sa devin si eu lenesa si nu o sa mai caut.

2 comments:

  1. legat de zambet drag : pai si mie imi lasase impresia asta :)

    iar despre ce ai scris azi... nu stiu ce sa zic, cred ca marea "victorie" a mea (cel putin) e sa nu ma schimb din cauza rautatii, nedreptatii si a lipsei de curaj a celorlalti... vreau sa raman mereu asa si sa nu uit sa sper niciodata... ma rog, stiu ca e greu, insa ... cam asa ceva :)
    Take care !

    ReplyDelete
  2. :) E frumos si e bine ca reusesti. Uneori insa ne schimba altii pe noi fara sa ne dam seama. De preferat ar fi sa ne schimbe in bine. Aici insa ma gandeam la cei care se pot preface ca sunt indragostiti. :)

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare