Oglinda

Ma cuprinsese un soi ciudat de moleseala sau o caldura ciudata. Am iesit pe balcon, iar frigul noptii ma trezi imediat. Din interior, muzica se auzea in surdina. Erau ritmuri de jazz, monotone, senzuale. In acele momente, mi-as fi dorit sa fumez. Mi se parea mie cumva ca asta ar fi intregit peisajul. In blocurile din fata, inca mai erau multe lumini aprinse. In zare, cerul era de un negru rosiatic si cetos ca si cum acolo, la periferie, se duceau lupte sangeroase de care uitam in timpul zilei. A iesit pe balcon. Imi dorisem asta. Poate ca si de-asta iesisem, ca sa il fac sa vina dupa mine. Ar fi putut insa, la fel de bine, sa ramana in camera. Inchise usa si se apropie de mine fara sa spuna nimic. Totul parea atat de natural. Balconul, scufundat in bezna, noi doi, frigul, muzica in surdina. Imi puse o mana pe umarul drept si isi sprijini barbia pe celalalt umar.
-E frumos aici.
Nu i-am raspuns. Ma trase spre el si ma imbratisa strans.
-Uite, acum nu iti mai este frig.
Am ramas asa pret de cateva minute. Deodata, ma saruta pe gat si isi trecu mana prin parul meu, pe vremea aceea inca lung. M-am intors si l-am sarutat si eu. A fost un sarut lung, un sarut asteptat de amandoi de multa vreme, un sarut care nu se mai termina. Ne simteam de parca am fi vrut sa ne inghitim reciproc. In urma noastra nu ar mai fi ramas decat tigara lui, inca aprinsa, pe pervazul ferestrei.