Ningea in luna lui decembre...

...se inveli in cearceaf si iesi in zapada. Era desculta, dar nu simtea frigul. Ce ar mai fi putut sa simta cu acea inima amortita? Inainta cativa pasi pana la mijlocul strazii. Se opri si privi la fereastra luminata. Singura fereastra cu perdele rosii de la etajul doi. Nu ai cum sa o ratezi. Isi amintea perfect cuvintele lui cand se cunoscusera. Lacrimi mari i se scurgeau acum pe obrajii albi, mai albi decat zapada. In mana dreapta isi strangea rochia si cele cateva hartii de cate un milion. O doamna grabita, cu o haina de blana, trecu pe langa ea. O privi cu sila si murmura un "asa le trebuie". Simti ca se prabuseste. Asta parea acum? O prostituata?

Fulgi mari de zapada alunecau usor fara sa se topeasca si i se asezau pe gene si pe umeri. O incoronau regina lor. Regina zapezii. O regina cu inima franta si cu ochi mari si negri.

Ramase acolo cateva minute. Usa blocului se deschise si un tanar inalt, cu o haina neagra pe umar alerga spre ea. Ii aseza haina pe umeri si o lua in brate. Cativa pasi mai incolo, se prabusira amandoi sub zgomotul unor focuri de arma.

Revolutia incepuse.

Ninge.