Downshiftingul sau bădia Vasile

În timp ce răsfoiam Elle în trenul spre Bucureşti (era să scriu "spre casă") am dat peste un articol care, întinzându-se pe mai bine de două pagini, ne dezvăluie misterele downshiftingului. Aşa am aflat că termenul a fost folosit prima dată de filozoful irlandez Charles Handy şi "se referă la un stil de viaţă care nu este construit în jurul valorilor materiale, ci are în centru... plăcerea de a trăi." Îmi apare imediat în minte imaginea bunicilor mei care se încadrează perfect aici. Dar nu, am greşit, citind mai departe aflu că downshifterii sunt, de obicei, "mai avuţi şi mai educaţi". O să vă întrebaţi cum vine asta. Se pare că unii dintre cei care ajung la un moment dat la un nivel de trai destul de ridicat, dar aglomerat şi axat pe valorile materiale (cum altfel?!) decid brusc să renunţe la slujba lor (evident, bine plătită), să lucreze de acasă (mai puţin, bineînţeles) şi să îşi petreacă aproape tot timpul cu familia. Asta înseamnă în mod automat economie: haine de la second-hand sau în perioada reducerilor, la film se merge doar miercurea şi la restaurante numai la aniversări. Nu trebuie să luaţi aceste activităţi ca pe nişte reguli generale ale downshiftingului. Fiecare îl înţelege cum vrea, dar, în mare, ideea e că nu banii ar trebui să vă conducă viaţa, ci bucuria de a trăi din plin fiecare zi. Găsesc un pic deranjant faptul că trebuie să îţi permiţi să devii downshifter. Şi totuşi, nu pot să nu mă gândesc la badea Vasile care nu a auzit în viaţa lui acest cuvânt, dar îşi trăieşte din plin viaţa alături de copiii săi rumeni în obraji de atâta sănătate. Pe aceşti downshifteri mioritici îi mai găsiţi încă prin nordul ţării.
Dacă ar fi să ne luăm după definiţia downshiftingului, din cauza crizei şi a faptului că nu lucrez, nu aş putea deveni downshifter (cel puţin, nu unul veritabil), dar nu cred că e vreo regulă care să ne împiedice să ne trăim viaţa cu zâmbetul pe buze, aşa cum e ea, cu bune şi cu rele.



art pepper - apropos
Asculta mai multe audio Muzica »