La Chute

Trebuie să fii om înainte de a fi profesor.
Ieri mi-au fost citite ideile, cuvânt cu cuvânt, şi mi s-a spus că le-am plagiat. Pe de o parte, după ce îţi trec nervii, aproape că te simţi bine că ai trecut drept unul dintre marii filozofi ai secolului XX. Pe de altă parte, îţi vine să renunţi la tot ştiind că nu ai cum să îţi scoţi creierul, să îl aşezi pe masă şi să le dovedeşti că toate acele idei au venit de acolo.
Timp de aproape trei ani, în cadrul modulului psiho-pedagogic, am învăţat că sistemul nostru de învăţământ se duce pe apa sâmbetei şi că aproape tot ce e în afară e mai bun. Şi tu stăteai acolo, luându-ţi notiţe, pregătindu-te să faci parte dintr-un sistem atât de slab. Daţi-mi voie să le dau dreptate. Nu veniţi să îmi spuneţi că nu e aşa, că „uite câţi oameni mari are ţara noastră”. În primul rând, ţara noastră A AVUT oameni mari. În al doilea rând, ei ar fi fost şi mai mari dacă nu s-ar fi născut în România. Ne batem cu pumnii în piept şi strigăm cât ne ţin plămânii că suntem cei mai tari exact atunci când nu e cazul. Sistemul nostru te îngroapă ca individ, îţi distruge personalitatea, îţi răpeşte şansa de a te dezvolta pe mai multe planuri, te obligă să studiezi tot ce nu te interesează şi nu îţi va fi de folos vreodată. Explicaţia umilă şi cea mai stupidă era următoarea: „Aşa vă formaţi cultura generală.” Îmi era clar atunci, ca şi acum de altfel, că acei oameni trăiseră într-o grotă. Nu peştera lui Platon, ci una în care domneşte cea mai adâncă beznă. Sistemele de învăţământ din alte ţări îţi dau posibilitatea de a alege exact materiile care te atrag. Din cauza asta au oameni de ştiinţă mai buni, actori mai buni, pictori mai talentaţi. Din cauza asta totul e „mai bun la ei decât la noi”. Dacă nu vrei să faci chimie, nu faci (şi vai, poate nu o să vă vină să credeţi, dar o să fiţi fericiţi şi o să aveţi succes în viaţă şi fără să ştiţi tabelul lui Mendeleev). O.K., e foarte important să nu turnaţi apă în acid sulfuric. Dar vă întreb, voi aveţi acid sulfuric în casă? E ca şi cum cineva ar începe să îmi spună ce materiale să nu combin pentru a nu face o bombă. Pentru că nitroglicerina e la îndemâna oricui, ştiţi voi, ca acetona. Sau dacă pui sulfat de sodiu în loc de detergent în maşina de spălat?
Am bătut câmpii atât pentru a încerca să vă arăt cât de inutile sunt lucrurile pe care, chipurile, le învăţăm (după test, ştergem totul cu buretele). Aş mai vrea să povestesc despre cum unii profesori te distrug ca om, despre cum ei sunt cei care te fac să nu mai ai încredere în tine, despre cum ajungi să îi urăşti şi să le doreşti lucruri îngrozitoare. Nu sunt lucruri inventate. Orice elev/student a simţit măcar o dată dorinţa de a-şi vedea profesorul „preferat” cu un picior rupt. Nu neg faptul că există şi profesori minunaţi, nişte oameni care au devenit profesori din dorinţa de a forma oameni, de a-i purta spre culmile succesului. Din păcate, sunt prea puţini şi pe cale de dispariţie.