09 February 2009

Darling, je vous aime beaucoup

Aproape că am scris un post în timp ce stăteam la poveşti cu dl. (eu mai mult, el era cu capul în nori dintr-un motiv întemeiat). Şi îi spuneam (în timp ce el nu mă asculta pentru că vorbea cu altcineva-în locul lui, aş fi făcut la fel) că eu vreau la Cărtu, vreau în Bucureşti, vreau ceai, vreau aparatul meu, vreau pe străzi, vreau căşti bune la player (mi-a spus Alexandre că ei le numesc "des ecoutoirs"... mi se pare cam stupid, dar fie). Zilele trecute am cumpărat un bulb de zambilă. Trebuie să ştiţi că pentru mine zambilele şi narcisele îmi aduc cel mai mult aminte de copilărie. Azi a înflorit (poate ştia că mâine plec). Îţi mulţumesc, Zambilă, pentru că ai înflorit pentru mine. Miroşi minunat, iar eu te ador. M-am certat iar cu. Pentru că de-aia. Pentru că nu avem nimic de făcut şi atunci ne certăm. De două ore ascult Luiza Zan. Mi-am dat seama că nu am nici Andrieş dincolo. Mă depersonalizează apartamentul în care stau acum. Poate din cauză că e prea mare. Zilele trecute am rămas singură. Patru camere pustii, un hol imens şi o bucătărie în care era prea mult soare, iar eu stăteam în cameră (pe minunatele perne uriaşe :D) şi mă bucuram de ultima zi de sesiune şi întâia noapte de libertate. Fac 16 ore cu trenul până în Viena. Mă întreb dacă se merită, mai ales că e un rapid vechi şi urât. Nu m-am uitat cât aş face până la Berlin. Zilele trecute o prietenă mi-a amintit cum acum doi ani spuneam că o să zbor cu avionul abia pe la 50 de ani. Se pare că o să zbor mult mai curând. 22???!!! Când? So soon?! Uuuuf. O să fie frig în Berlin, pun pariu. La noi 10, la ei 2. Anyhoo. Mâine o să fiu mai aproape de unii dintre voi. Când eram mică-mică-mică spărgeam ceştile pentru că aruncam cu botoşeii în ele ("drept la ţintă" aşa cum îmi povesteşte mama când a văzut, pe furiş, de ce toate ceştile erau sparte). Când am învăţat să citesc, am devorat poveştile nemuritoare şi le-am recitit ani în şir. Prin clasa a treia am citit şi Aventurile lui Nils Holgerson. Recunosc, Tom Sawyer are mai mult farmec. Şi totuşi, Peter Pan câştigă.
Dream a little dream of me...
Mâine.

4 comments:

  1. Anonymous21:41

    "Fac 16 ore cu trenul până în Viena" asta daca nu faci si escala la Timisoara. Macar de o cafea.

    ReplyDelete
  2. O escală ar fi imposibilă, dar nu şi o călatorie care ar avea Tm ca destinatie finală.

    ReplyDelete
  3. Anonymous14:05

    Unde te asteptam cu caldura unui langos cu branza.

    ReplyDelete
  4. Food? I never say no to food. Cred ca e putin ungrammatical, dar fie.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare