This is beyond spleen

Cu ce sa incep?! Dupa cum se vede prea bine, am ramas iarasi fara diacritice, fara Microsoft Office, net-ul merge in hopuri, iar in Bucuresti a nins cu noroi. Azi ar fi trebuit sa ma duc la Cartu, sa imi bucur ochii cu niste ilustratii de carte minunate, dar am uitat. Imi era prea foame. Dupa ce am infruntat multimea de la Unirii, am ajuns acasa unde m-am lipit de laptop de aproape trei ore. I am such a weak person. Am reusit sa imi instalez un nou antivirus: proud of it. Astazi cineva si-a adus aminte de mine. Dor nu cred ca e. Poate e doar plictiseala, vom vedea. Sau poate e farmecul meu natural, de ce sa nu spunem adevarul?!
Aproape ca m-am saturat de metroul cel minunat. Vreau sa fac trei minute pe jos pana la facultate si cinci pana la viitorul-minunat-uber-mega-bine-platit-exciting-amazing-job. Vedeti? Efectele crizei. Evit un subiect dureros cat se poate cu putinta (lic-en-ta). Mama imi tot spune ca au trecut si altii prin asta si nu a murit nimeni. Ce nu te omoara, iti da dureri de cap pe viata. Fair enough. O s-o fac si pe-asta. Vineri ma duc in Fabrica la concertul unor prieteni. Nu le-am facut niciodata reclama aici, dar merita so here we go: baietii de la The MOOoD. Sambata merg la adunarea de casa noua a fostului coleg de apartament, but "continuous friend", H. Duminica o sa dorm in loc sa imi scriu. Si daca ar veni si primavara intre timp, ar fi de-a dreptul minunat. Mi-e dor sa cunosc oameni noi. Si am obosit sa bat campii, asa ca noapte buna!