28 February 2009
Become a teapot, honey, and I shall love you more than my every morning vanilla tea
Atunci când ajungi să te temi de propriile cuvinte, e clar că ceva nu e în regulă. Atunci când ajungi să îţi pui o mie de întrebări fără rost şi la care nu vei primi niciodată răspuns, când bei cafeaua şi te întristezi, iar tu crezi că e din cauză că nu a avut suficient zahăr, când îţi vrei înapoi dimineţile, când vrei să ai totul numai pentru tine, când ştii clar ceea ce meriţi, cauţi şi vrei, dar nu faci nimic, atunci ajungi să te întrebi a cui e vina? Ştii prea bine că dacă tu simţi că meriţi mai mult, atunci aşa şi este. Căutarea nu se opreşte aici, aproape că te întrebi why bother?! Pentru că tu ai fost construit să iubeşti, să crezi, să ierţi mai mult decât ar trebui, să fii rănit din cauză că eşti prea sincer, să suferi fără să fi lovit pe altcineva. Poate că îţi pui prea multe întrebări, nu crezi? Nu, nu crezi asta. Din păcate, nu eşti un om superficial, te-ai născut cu sentimente şi cu conştiinţă, iar acum trebuie să suporţi consecinţele. Îţi pasă de cei cărora nu le pasă de tine, ţii la cei care nu îşi amintesc decât rareori de tine, ţi se face dor de cei care nici nu te-ar strânge în braţe. Şi nu poţi să nu te întrebi de unde izvorăşte atâta răceală când tu nu ai de oferit decât iubire. Te întrebi mai ales de ce el nu te vede aşa cum te vezi tu, de ce nu ţine la tine aşa cum ai ţine tu la el dacă te-ar lăsa, de ce tu scrii poveşti frumoase pentru ceilalţi, dar pentru tine nu s-a gândit nimeni să scrie o poveste de iubire.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Mie uneori îmi vine să las totul baltă, să nu mai îmi pese, ca apoi să văd că totuşi îmi pasă. Mă supăr pe mine din cauza asta dar nu cred că am ce face.
ReplyDeleteNu sunt din fier, şi uneori regret asta.
Amar, dar totuşi dulce.
ReplyDeleteEu cred că important e ce faci tu, dacă ceilalţi se încumetă să îţi răspundă, bine, dacă nu, iar bine. Într-o zi o să-şi amintească şi de tine şi din laşitate îşi vor spune "acum e prea târziu să mai fac ceva", dar pentru tine mai târziu a sunat întotdeauna mai bine decât niciodată.
Nu regreta niciodată că ştii să iubeşti şi să arăţi asta.
recunosc ca m-am speriat un pic...
ReplyDelete...de ce??...
...pentru ca imi pun prea multe intrebari.
@Zurliu: Ştiu sentimentul. De multe ori în viaţă am vrut să renunţ. Suntem slabi dacă ne dăm bătuţi şi slabi dacă mergem mai departe.
ReplyDelete@Itzu: :) Ce frumos o spui tu... Într-adevăr, pentru noi mai târziu va suna mai bine decât niciodată, dar e greşit pentru că merităm mai mult. Nu pot spune dacă am iubit până acum, mă îndoiesc, îmi imaginez că ar trebui să fie un sentiment cu adevărat puternic. Uneori ajungi să regreţi dimineţile în care ai oftat gândindu-te la el deşi nu merita nici măcar o secundă din gândurile noastre.
@ Domnul Fofentziu: Recunosc, odată cu SRI-ul care ne ascultă telefoanele, am făcut şi eu rost de un aparat de citit gândurile. L-au folosit în 'Nineteen eighty-four' a lui Orwell, dar acum nu le mai trebuie. Nimănui nu-i mai pasă ce gândim.
ReplyDeleteAm ajuns să cred că nu e deloc bine că ne punem atât de multe întrebări.
Ba e bine să îţi pui (multe) întrebări, atâta timp cât nu au legătură cu ceva foarte important. Gen: "De ce mai trebuie să speli prosopul cu care te ştergi după ce ai făcut baie? În fond nu mai eşti murdar după ce te SPELI" (Teo de la Deko).
ReplyDelete:)) Da, şi asta cu siguranţă nu ne-ar mai da bătăi de cap. Teo e foarte fain. :)
ReplyDelete