Femeia comestibilă

Mă duce cu gândul la Olivia Ruiz. Azi am băut iar cafea şi am observat că îmi tremură mâinile de trei zile. Îmbătrânesc. Poate Suki are dreptate şi e de la prea mult ceai negru. Eu aş da vina pe anumiţi oameni, dar fie, să dăm vina pe ceaiul la care nu o să renunţ oricum. Cine şi-a cumpărat azi Femeia comestibilă de Margaret Atwood??? Da, da, Verde Ursuz în persoană. Am ţiuit când am ieşit printre barele de securitate, deşi eu chiar am plătit cartea. Am vrut să mă întorc mai târziu. „Tanti, mie îmi ţiuie cartea.”, dar nu s-a mai întâmplat nimic. Prin urmare, altcineva a fost de vină. Şi cred că mai trec mâine puţin pe acolo. Am plecat de la facultate la 20.10, mai aveau puţin şi ne închideau acolo cu tot cu profă. Primesc în continuare propuneri de colaborare deşi nu mai fac nimic hand-made. Şi o să primesc, se pare, revista Spin pe un an de zile. Yu-hu. Am un examen luni şi o lucrare de făcut până duminică şi ar fi fost minunat dacă aş fi avut şi timp pentru tot. Sunt singura care trebuie să citească Moll Flanders. Am însă plăcerea de a regăsi pe rafturile librăriilor multe cărţi deja citite. Mi-e somn, dar trebuie să învăţ nişte lucruri absolut plictisitoare şi în întregime inutile. La arme deci!