Berlin II şi alte poveşti

Din roză a ramas doar spinul...
Se scutură încet pelinul...

Mi-ar plăcea să mă trezesc mâine şi să fie luni, să fie iulie, să fie cald, eu să îmi îmbrac rochia cu flori şi să stăm în iarbă toată ziua, să ne uităm la nori, să mâncăm poate şi nişte îngheţată, oamenii să se uite ciudat la noi, apoi să îşi dorească şi ei să aibă timpul nostru şi să doarmă pe pământul gol, să citesc o carte minunată, să citesc tot ce a scris Margaret Atwood, să îmi cumpăr mobilă veche, să deschid o ceainărie, tu să îmi aduci în fiecare dimineaţă un zâmbet şi o floare ruptă la întâmplare, să fii minunat, să fii aşa cum mi-am imaginat tot timpul că ar trebui să fii, să lenevesc dimineaţa până târziu şi să mă îmbrac în fiecare zi cu o altă rochie, să merg desculţă pe trotuarul cald aşa cum făceam când eram mică şi nu-mi păsa că mă murdăresc de praf, să iau micul dejun la umbra unui cireş în floare, să ascult jazz pe acoperişul unui bloc, să fie noapte şi oraşul să fie scăldat în lumini, să fiu fericită, fericită, fericită.
Nu am uitat de Berlin. L-am cutreierat în lung şi-n lat, cu metroul, cu S-Bahn-ul şi pe jos, am mers mult, am râs mult, am zâmbit mult şi am tremurat de frig la fel de mult. Am făcut poze şi ne-am plimbat pe străduţele frumoase din Kreuzberg, am visat urât şi m-am trezit speriată, am mers de trei ori cu metroul fără să plătim şi am plătit de aproape douăzeci de ori, am mâncat îngheţată, am cumpărat un cadou şi l-am transformat în necadou, m-am gândit mult la multe lucruri, o dimineaţă m-a schimbat mai mult decât aş fi crezut vreodată, nu m-aş întoarce prea curând în Berlin, mi s-a părut mult prea cenuşiu şi rece, mi-e dor de Viena, o să mă uit singură la Charlie Chaplin-The Immigrant, o să îmi cumpăr totuşi o rochie, o să fie bine până la urmă cu toate, mai am de băut un ceai cu un prieten şi o cafea cu un alt prieten. Azi am primit cele mai frumoase flori, aveau picături de ploaie pe ele, mulţumesc, my dear friend! Am chemat un străin la un ceai astăzi, a venit şi s-a dovedit a fi o persoană minunată, mi s-a spus că e bravery, eu cred că it’s just me, impulsivă şi sinceră. Nu mi-a păsat niciodată prea mult de ceea ce cred ceilalţi şi o să îmi pese din ce în ce mai puţin. There is no longer a significant other (never actually been one), să ne bucurăm deci de oamenii cu adevărat minunaţi şi sinceri.

Sunt singură cuc, sunt un mic haiduc....
O să îmi încep dimineţile mai devreme. Trebuie să fac un ultim efort şi să reuşesc şi de data asta. Go me, go me.
Mă simt ciudat de liniştită.

Don't Explain
Asculta mai multe audio Blog »