Despre neputinţa de a fi iubit

Am citit undeva că fiecare dintre noi este iubirea vieţii cuiva. Ei, asta-i acum, noi ce ar trebui să facem? Să aşteptăm să apară Făt-Frumos călare pe un cal alb şi să ne jure iubire veşnică? Din păcate, cam asta facem, fie că vrem, fie că nu, fie că ne dăm seama, fie că o facem în mod inconştient. Şi totul din cauza societăţii care ne-a indus sentimentul de slăbiciune şi nevoia de a fi iubite. Noi vrem să fim alintate, ţinute în braţe, vrem flori, vrem filme siropoase la care să vă uitaţi împreună cu noi. Sună clişeic, este clişeic, mâncăm clişee pe pâine şi ne ghidăm până şi sentimentele în funcţie de ele. Cu toate acestea, lucrurile încep să se schimbe. Sunt de trei ori mai multe femei în lume aşa că nu toate vor fi iubite toată viaţa, unele nu vor primi niciodată flori, iar altele vor fi ţinute în braţe o singură dată. Statistic vorbind, lucrurile sunt triste. Practic, fiecare se descurcă cum poate. Dar chiar dacă ne găsim pentru o perioadă pe cineva care să ne ţină în braţe, rareori găsim iubirea adevărată. Aş spune niciodată, dar poate se găseşte totuşi o bunicuţă care să îmi spună că încă mai iubeşte ca la început şi să îmi răstoarne astfel toate teoriile.
Spuneam însă că lucrurile încep să o ia pe altă cale. Nu mai avem nevoie de atâta iubire, romantismul ni se pare ieftin şi parcă nici timp nu mai avem. Desigur, asta se întâmplă în societatea dezvoltată şi plină de femei independente şi... singure. Şi atitudinea aceasta de amazoană ţine o vreme, poate chiar ani, dar cedezi când privirea lui te loveşte ca un fulger, îţi uiţi teoriile şi le spui prietenelor care încă se mai bat cu pumnii în piept că sunt fericite singure, că omul nu e făcut ca să trăiască singur.
Şi totuşi, când ai pe cineva lângă tine, asigură-te că primeşti tot ceea ce meriţi, gândeşte-te dacă eşti fericită, dacă nu cumva ar trebui să cauţi ceva mai bun. Frica ne face de cele mai multe ori să rămânem alături de cineva, teama că nu vom mai găsi pe altcineva. Acesta este, dragele mele, un sentiment de care trebuie să scăpăm. Ştiu că statisticile indică altceva, dar priviţi în jurul vostru. Sunt mii şi mii de oameni care se ciocnesc unii de ceilalţi în căutarea fericirii.