21 March 2009

Despre neputinţa de a fi iubit

Am citit undeva că fiecare dintre noi este iubirea vieţii cuiva. Ei, asta-i acum, noi ce ar trebui să facem? Să aşteptăm să apară Făt-Frumos călare pe un cal alb şi să ne jure iubire veşnică? Din păcate, cam asta facem, fie că vrem, fie că nu, fie că ne dăm seama, fie că o facem în mod inconştient. Şi totul din cauza societăţii care ne-a indus sentimentul de slăbiciune şi nevoia de a fi iubite. Noi vrem să fim alintate, ţinute în braţe, vrem flori, vrem filme siropoase la care să vă uitaţi împreună cu noi. Sună clişeic, este clişeic, mâncăm clişee pe pâine şi ne ghidăm până şi sentimentele în funcţie de ele. Cu toate acestea, lucrurile încep să se schimbe. Sunt de trei ori mai multe femei în lume aşa că nu toate vor fi iubite toată viaţa, unele nu vor primi niciodată flori, iar altele vor fi ţinute în braţe o singură dată. Statistic vorbind, lucrurile sunt triste. Practic, fiecare se descurcă cum poate. Dar chiar dacă ne găsim pentru o perioadă pe cineva care să ne ţină în braţe, rareori găsim iubirea adevărată. Aş spune niciodată, dar poate se găseşte totuşi o bunicuţă care să îmi spună că încă mai iubeşte ca la început şi să îmi răstoarne astfel toate teoriile.
Spuneam însă că lucrurile încep să o ia pe altă cale. Nu mai avem nevoie de atâta iubire, romantismul ni se pare ieftin şi parcă nici timp nu mai avem. Desigur, asta se întâmplă în societatea dezvoltată şi plină de femei independente şi... singure. Şi atitudinea aceasta de amazoană ţine o vreme, poate chiar ani, dar cedezi când privirea lui te loveşte ca un fulger, îţi uiţi teoriile şi le spui prietenelor care încă se mai bat cu pumnii în piept că sunt fericite singure, că omul nu e făcut ca să trăiască singur.
Şi totuşi, când ai pe cineva lângă tine, asigură-te că primeşti tot ceea ce meriţi, gândeşte-te dacă eşti fericită, dacă nu cumva ar trebui să cauţi ceva mai bun. Frica ne face de cele mai multe ori să rămânem alături de cineva, teama că nu vom mai găsi pe altcineva. Acesta este, dragele mele, un sentiment de care trebuie să scăpăm. Ştiu că statisticile indică altceva, dar priviţi în jurul vostru. Sunt mii şi mii de oameni care se ciocnesc unii de ceilalţi în căutarea fericirii.

10 comments:

  1. Plecăciuni, plecăciuni. :)

    ReplyDelete
  2. Statistic vorbind, mi-at dat o veste cat se poate de buna :) Chiar de trei ori ;;)

    ReplyDelete
  3. Secretul e sa faci...nimic. Cu cat anticipezi, speri, construiesti scenarii si posibilitati de iubire absoluta, indisolubila sau perfecta, cu atat te afunzi mai tare in suferinta (cazul general, nu-ti spun tie direct, autoarea postului). Toate astea nu sunt decat evocarea unui ego pe baza gandurilor si imaginilor care sunt singura relevanta pentru ce numim trecut. N-are nimic de-a face cu prezentul, si, ghici ce, traim doar in prezent :)
    So, where's all the fuss 'bout that? :D

    ReplyDelete
  4. @ Cătălin: Nu-i aşa?! Poate nu trebuia să spun nimic. :))
    @ Domnul.Brucan: Începusem să scriu cu multă hotărâre că nu e aşa şi că destinul ni-l facem singuri. Mi-am dat seama însă că nu am de unde să ştiu dacă e aşa. Poate trebuie să căutăm iubirea, poate trebuie să aşteptăm, poate nu trebuie să facem nimic şi să trăim clipa fără să ne gândim la asta. Nu ştiu însă câţi oameni nu se gândesc, măcar din când în când, că ar fi frumos să aibă pe cineva în viaţa lor.

    ReplyDelete
  5. Imi place mult postarea ta si imi plac aceste cuvinte frumos de adevarate.Cred ca ar trebui sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem,daca avem,caci altii poate nu au parte de asemenea chestii niciodata...

    ReplyDelete
  6. Imi chinui mintea extrem de obosita de nesomn si cola sa scoata ceva frumos in legatura cu postarea ta...dar nu pot, pt ca probabil ar fi prea putin orice as zice. Imi doream si eu sa scriu ceva de genul, dar nicicum nu mi-a iesit. Iti multumesc :) Te citesc cu mare drag!

    ReplyDelete
  7. @ Miky: Ar trebui sa fim recunoscatori numai atunci cand avem ceea ce ne dorim cu adevarat. Nu consider ca trebuie sa ne multumim cu putin doar pentru ca uneori avem impresia ca nu meritam mai mult.
    @Diana: Multumesc frumos. Astfel de cuvinte frumoase le primesc si eu tot cu mare drag!

    ReplyDelete
  8. aimee00:08

    prima data cand am citit, nu ti-am dat dreptate. sau nu total.. azi am revenit la postul asta, care-mi pare 100% corect. ce ironie:)

    ReplyDelete
  9. Asta înseamnă că o să ai puterea de a merge mai departe. Deci e de bine. :)

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare