Planuri. Planuri. Planuri?

Peste aproape două luni ar trebui (trebuie!) să termin facultatea. Îmi dau seama treptat cât de mult o să-mi lipsească şi că a fost, până acum, cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. M-am schimbat mult în trei ani şi încă nu suficient. Şi am şi eu, ca aproape orice muritor, planuri. Planuri mari. Să termin cu bine, să fac un master, să mă mut singură, să îmi deschid o ceainărie, să am grijă să fiu fericită. Să scriu o carte. Să revăd Viena şi să vizitez Londra. Momentan, mi-e îngrozitor de frică. Mi-a spus ieri cineva că nu ar putea să îşi scrie gândurile aici, să le vadă toţi. Mie mi-e tot una. Şi în realitate, sunt la fel de sinceră. De ce m-aş ascunde tocmai aici?! E cel mai frumos şi sincer jurnal pe care l-am avut vreodată, e romanul celor trei ani de facultate.