Iz

Când eram mică, îmi plăcea ori de câte ori veneau prietene în vizită la mama. Nu le cunoşteam, nu încercam niciodată să le cunosc, eram un copil timid şi abia dacă scoteai două vorbe de la mine. Celor care mă cunosc acum, le vine greu să creadă. Azi trebuie să iei uneori o pauză, să tragi aer în piept şi să mă asculţi în continuare cum vorbesc fără să par că o să mă mai opresc vreodată. Nu-mi plăceau deci neapărat prietenele ei pentru că oricum eram prea mică pentru a emite judecăţi de valoare. Îmi plăcea însă mirosul de parfum amestecat cu mirosul ţigărilor. Rămânea întotdeauna în casă, după plecarea lor, acest parfum pe care am continuat să îl asociez de-a lungul vieţii cu musafirii. Vizitele au astfel un miros specific. Singur, fumul de ţigară mă deranjează de multe ori. Sunt însă parfumuri care par să înglobeze mirosul de ţigară. Un astfel de parfum m-a făcut acum să îmi amintesc de zilele în care mi-am dat seama prima oară cum miros musafirii. A amintiri.