avem timp si n-avem

paler spunea ca avem timp. eu cred ca nu avem. nu pentru ca nu ar exista suficient, ci pentru ca il aruncam pe fereastra. credem ca avem un timp infinit pentru iubire, asa ca amanam totul si alegem sa iubim un pic mai tarziu. n-avem timp sa ne mai platim nici facturile, asa ca le platim la gramada, o data la trei luni. ne traim zilele cu senzatia ca totul poate fi lasat pe a doua zi. dar nu avem timp.

iar momentul prezent, atat de plin, il jertfim unor ganduri care nu duc nicaieri. si in astfel de momente nu mai avem timp pentru nimic. privim catre un trecut pe care poate il regretam sau pe care inca incercam sa-l intelegem. ne copleseste un viitor despre care, in realitate, nu se poate sa avem habar. suntem prinsi intre doua momente care nu mai sunt nicidecum ale noastre.

dar avem timp. aseara am privit, de departe, un om pe care il admir mult. o ea care se lasa in bratele unui el, traindu-si povestea de iubire in prezent, de mai bine de zece ani. si mi-am amintit din nou, tot aseara, fiind alaturi de oameni minunati, ce miracol imens e clipa de fata.

lupt sa-mi fac timp. sa eliberez prezentul de tot ceea ce nu ar trebui sa se afle aici. de intamplari, de oameni, de conflicte inutile, de situatii tensionate. o gradina pe care o napadesc buruienile si crengile uscate, daca nu esti atent.


imi scriu ca trebuie sa ajung in anticariat. imi notez ca trebuie sa merg sa rezolv un lucru marunt. fiindca si eu, uneori, poate mult prea des in ultima vreme, uit sa-mi acord din prezent atat cat ar trebui. si asta e metoda mea de ancorare. imi amintesc, prin scris, ca avem timp si n-avem.