clar ca lumina zilei

totul tine de frica si acum mi-e clar ca lumina zilei. totul tine de greul de care dai si de care ti se face frica fiindca asta inseamna sa te chinuiesti putin, sa lasi mult mai mult de la tine si, da, sa faci niste sacrificii. dar ce sacrifici? niste timp in care oricum nu faceai nimic. asadar, nu e sacrificiu, ci o mai buna gestionare a timpului.

mai apoi sunt fricile care vin din constatarea faptului ca lucrurile nu merg pe roze. dar nimic nu s-a schimbat, daca e sa fim sincer, fata de ultimele luni in care nimic nu s-a miscat atat cat ar fi putut. din nou, timp, decizii, amanari.

asa ca e clar ca lumina zilei ca am gresit mult si ca m-am lasat prada unei rutine naucitoare si unor momente pe care le-am multiplicat fiindca, da, erau savuroase si, in mod cert, de o mie de ori mai placute decat provocarea asta in sine.

teama de noi insine si de ce putem face chiar exista si m-am luptat, se pare, destul de mult cu ea.