iar happy

m-am trezit cu sentimentul ca totul e bine. asta dupa ce ziua de ieri s-a incheiat cu un vin fiert intr-o companie de nota 10+. am trecut in revista niste oameni si niste concluzii. si concluzia finala a fost ca deciziile de pana acum sunt bune si corecte, ca oamenii pe care ii iubesc sunt putini si e bine asa, fiindca ii poti iubi mai mult si ai timp pentru ei si ca s-au schimbat atat de multe in bine incat asta te face sa vezi lucrurile mult mai clar. sau cel putin sa ai mai putina rabdare in unele contexte, spre binele tau. si mai stiu si ca am de lucru cu mine, dar ca acest context imi prieste.

sunt niste limite pe care nu le pot depasi. ma opresc inainte de a ajunge la epuizare. nu lucrez noaptea. mai ales ca trebuie sa mentii un echilibru intre munca (si aici ma refer doar la ce inseamna atelierul pentru mine) si viata personala.

dar da, weekend-urile s-au dus, din punctul asta de vedere. inseamna munca, dar serile sunt alaturi de familia numarul 2, formata din oameni extraordinari. si tare mi-as dori sa-i am langa mine si peste zece ani. lucrurile sunt cum trebuie sa fie. si-mi promit (nu pentru prima data, recunosc) sa nu mai cer ce nu mi se cuvine.