Ordine-n dezordine III

  “For after all, the best thing one can do when it is raining is let it rain.” - Henry Wadsworth

 
 Sunt multe lucruri pe care tot habar n-am cum sa le gestionez. Si ma gandesc intens la ele in loc sa imi concentrez atentia asupra lucrurilor pe care chiar le pot controla si pe care ar trebui sa le fac. Si desi acum ma supar rar pe alti oameni, sunt momente in care ma supar cel mai mult pe mine si cred ca nu e bine nicidecum. Ma supar ca nu ascult eu de mine, iar asta e o neintelegere pentru care nu am momentan nicio solutie. Fiindca as vrea sa ma ascult dupa ce imi repet la infinit cum nu e bine si de ce e gresit asa. Pe urma fac exact pe dos si de-aici conflictul. Mereu mi se pare ca am irosit atata energie doar ca sa ajung intr-un punct in care sa constat ca n-am invatat mare lucru din ce mi-am predat.

Si poate ca la fel de deranjant e ca nu stiu ce strica echilibrul asta, poate ca asa se reoranduiesc toate, prin astfel de momente in care eu ma supar rau pe mine. numai ca nu vreau. am descoperit ca perseverenta e singura care iti aduce rezultate asa ca nu renunt si continui, in ciuda acestor momente care par doar niste mici pauze din care sigur o sa am ce invata pana la urma. si simplul fapt ca le analizez acum e o dovada.

poate sunt doar mici nemultumiri care se-aduna si fac poc. asa cum am auzit ca plang uneori copiii mici fara sa stie de ce. poate ca de dimineata s-au opintit sa deschida un sertar si n-au putut, s-au speriat de trecerea in goana a pisicii si n-au apucat sa planga fiindca mama i-a luat in brate. poate ca si noi ne suparam cu intarziere. fiindca, in mod cert, nu crestem mari cu adevarat niciodata.