profetiile care se implinesc prin ele

am prins eu niste frici de care nu stiu cum sa ma dezbar. adica stiu, acum ca le-am identificat si-am inteles ce-i cu ele. si cred ca zambitul asta mult ajuta. ceea ce credem ca o sa se intample se va intampla. si cred ca de-asta ne e mai usor sa credem intr-o forta mai mare decat noi. cerem ceea ce noi nu credem, de fapt, ca am putea primi. cel putin, nu datorita noua insine si nu prin fortele noastre.

dar e gresit. fiindca primim cam ce ne imaginam si ce credem ca putem construi. si nu e de primit, cat de reusit. fiindca nu ni se cuvine, in fond, nimic de-a gata. de ce sa credem ca meritam avere daca nu am muncit pentru ea? de ce sa invidiem faima altora daca noi nu am facut nimic cu viata noastra?

toti oamenii aceia la care ne uitam sunt acolo dintr-un singur motiv: au indraznit. fiindca la asta se rezuma totul. au indraznit, au crezut, au facut. nu si-au pus o mie de intrebari, poate ca s-au intrebat dupa, poate ca si-au regretat unele decizii, dar au ales sa traiasca asa, mult mai aprig, mult mai in bataia vanturilor si cu mult mai multe emotii pe ora decat cei mai multi locuitori ai planetei.

si-mi place curajul asta si cum m-am reindragostit de viata, cum am descoperit ca pot face atat de multe lucruri si cum inima e cea catre trebuie ascultata dincolo de niste pre-conditii ale societatii. rupi niste bariere, cazi la invoiala cu tine si gasesti un echilibru.

sunt Taur, iar asta ma face sa simt, de obicei, totul la extrem: atat emotiile negative, cat si emotiile pozitive. si incerc sa le dozez cat mai bine, sa raman pe linia aia in care stiu ca sunt doar plusuri si minusuri si ca totul, de fapt, e in echilibru.

asa cum cred ca mecanismul invizibil al lumii o sa ne ramana intotdeauna de neinteles doar fiindca nici nu ne e dat sa-l cunoastem.