22 November 2008

Sit and listen

"Nu mai iubesti pe nimeni de indata ce iubesti..." (Proust). E dureros de adevarat. Cand iubesti, iti uiti prietenii, familia, cainele. Uiti ca si tu ai fost candva singur, uiti ca si tu ai fost candva nefericit, uiti ca altii au fost langa tine. Cand iubesti, renunti la propria-ti libertate. Iti place sclavul in care te transformi. Iti place lantul care te tine legat. Iti place ca nu mai ai decat o persoana la care sa te gandesti. Iti place ca nu trebuie sa mai tii cont de ceilalti. Iti place ca toate planurile tale se invart in jurul unei singure persoane. Iti place ca acum esti fericit.
Oare asa facem toti? Oare asa suntem construiti sau depinde de cat de mult putem iubi? O singura data am simtit ca as putea sa iubesc atat de mult, dar m-am oprit cand mi-am dat seama ca ar fi in zadar.
Cartu implineste 8 ani! Multumesc lui Chaos pt ca mi-a zis si La Multi Ani, Carturesti!

2 comments:

  1. ai atat de multa dreptate in postul asta...

    ReplyDelete
  2. şi uitasem că am scris. :) da, încă mai cred asta. şi încă mai am grijă să nu uit de ceilalţi atunci când iubesc. e suficientă iubire pentru toţi.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare