I'm A Cuckoo

Patul e locul în care te-ai născut. În pat ai plâns prima dată. Aici ai vărsat prima ceaşcă de lapte, ceai şi mai târziu, cafea. Aici ai citit prima carte. Aici ai adormit prima dată cu cartea în braţe. Aici l-ai visat prima dată. Şi tot aici ai adormit prima dată cu el în braţe. În el aţi lenevit până la prânz şi aţi întârziat amândoi la serviciu. Patul e locul în care îţi trăieşti aproape jumătate de viaţă. Morala: alege cu atenţie salteaua!

THE TING TINGS - Great DJ
Asculta mai multe audio Muzica »

Guilty Pleasures

Sleeping on Sunday mornings. I don't get to do that nowadays, but I keep it on my next year's wishlist.
Candies. Of any type. Of any colour. Of any time (well, not quite, but you got the picture).

Yes, knitting like a sweet old grandma...

Only between the exams.

Bad boys.

Fashion blogs.

You can buy me with a chocolate. No, I'm not that cheap, but you can try.

Now let's face it! We all have them. And we take good care of them, don't we?! And yes, dears, this is a tag and it goes straight here, here and here. Enjoy it!

P.S. These pictures have been randomly taken from Flickr or I found them in some of my folders. The idea is that other people took them. Talented people.

I'm A Hero (and my music)

Timp de aproape patru ore m-am confruntat cu Ghilgameş, Enkidu, Aruru şi cu ideea năstruşnică regăsită în Cartea facerii cum că femeia ar avea o influenţă negativă asupra bărbatului. (Ce idee, nu?!) După aceste ore, aproape că sunt mulţumită de rezultat. Nu ai cum să spui foarte multe în patru pagini, mai ales când cartea ta preferată e scrisă de Orwell, iar Homer nu te-a pasionat niciodată. Am dezlegat şi misterul diacriticelor, totul e să îmi reuşească din nou şi pe laptop. Ce pot să spun?! Mi-a fost dor de ele. Azi am scris primul proiect în limba română în aproape trei ani de zile. Şi când mă gândesc că peste încă aproape un an s-ar putea să scriu numai în română şi obligatoriu cu diacritice, îmi saltă inima de bucurie. Asta dacă toate merg bine şi ajutorul divin nu mă va părăsi tocmai anul acesta. Am însă convingerea că o să fie bine. Trecând la lucruri mai frumoase (acum că mă simt un erou deoarece mi-am terminat proiectul), vreau să las amintire nepoţilor albumele descărcate zilele acestea:
1.Un album Logistics
2.Albumul The Ting Tings
3.EP-ul Those Dancing Days
4.Două albume The Submarines
5.Un album Lady GaGa
6.Două albume Uh Huh Her
7.Un album Test Icicles
Caut, distrată, oferte de garsonieră pentru anul următor. Are şi criza financiară părţile ei bune. La cum o să arate nu mă gândesc încă, îmi rezerv această plăcere pentru clipa în care visul va deveni realitate. Cred totuşi că renunţ la pisică.

How about a Christmas party?

Mda... e clar. Craciunul nu va mai fi niciodata la fel. Oricat am incercat sa il primesc ca atunci cand eram mica, nu am reusit. Anul acesta mama a impodobit bradul in locul meu. L-am mai stilizat eu putin, dar farmecul pierise oricum. Fara cadouri sub brad, fara bomboane pe crengute. Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa devin adult, cred ca m-am trezit intr-o dimineata cu cearcane si griji. My Christmas today? Un pic retro, un pic fancy, cu siguranta nimic din Craciunul din Maramures. Va urez un Craciun de neuitat (cu zapada if possible) alaturi de cei dragi! And a song, my present for you all! Si poza aceasta pe care am luat-o de pe Flickr. Asta asa... ca sa ne aducem aminte de mamele noastre care impodobeau bradul in locul nostru.





01 The Ting Tings - Great DJ
Asculta mai multe audio Muzica »

Les mecs

As putea sa te sfasii, sa te fac bucatele mici si sa te arunc in vant! Imi dau seama ca nu imi meriti nici macar gandurile si totusi, diminetile mele sunt ale tale. Nu stiu ce va fi peste un an, nici nu cred ca vreau sa imi imaginez ca ar putea fi altfel decat vreau eu, dar stiu ca oricum voi fi departe, mult prea departe ca sa mai poti ajunge la mine.

Lucky Monday

Reducerile se tin scai dupa mine! Imi propusesem de cateva zile sa merg la cumparaturi. Si azi am pornit inca de dimineata, cu bateriile incarcate la maxim. La sfarsitul zilei nu pot decat sa spun ca I'm one lucky bastard cand vine vorba de cumparaturi! Pana la ora 10.00 imi luasem deja o rochie (minunata, perfecta, ideala, vazuta in Bucuresti, dar cumparata de aici cu 50 lei mai putin), iar pana la 17.00 Mosul a mai adaugat niste pantofi (minunati, perfecti, bla bla bla), o gentuta (minunata... evident) si o haina (...neagra). Nu a fost cu intentie, dar toate lucrurile cumparate azi sunt negre. Asta dupa ce zilele trecute am realizat ca am prea multe haine negre. Howeveeeer, azi am fost imbracata in albastru so don't freak out. Si seara s-a incheiat cu un pahar de vin fiert, cateva pagini din "Calatorie la capatul noptii" si o povestioara de Julio Cortazar.

Un cadou pentru un zambet

Daca vrei sa aduci putina bucurie unui copil, daruieste-i de Craciun ce vrei tu. Mai multe informatii gasiti aici pentru ca toate cadourile vor fi adunate de Chaos_and_smiles.

Post preluat de la Chaos:
"Începând cu data de 3 ianuarie și până pe 6 ianuarie 2009 am să fiu în Ucraina, în Cernăuţi şi satele de români de prin jurul oraşului. Mergem mai mulţi băieţi si fete cu MTU intr-o actiune sociala si umanitara. MTU este o organizatie infiintata de cativa absolventi ai Institutului Teologic Penticostal din Bucuresti cu ceva ani in urma.
Nu este prima dată când facem așa ceva, este deja un obicei ca o parte din noi să meargă vara în satele respective și să facă programe cu copii, să ducă haine și să repare case.
Anul viitor vrem să mergem în ianuarie pentru că acolo marea majoritate sunt creștini ortodocsi de stil vechi și sărbătoresc Crăciunul la două săptămâni mai târziu față de noi. Vom duce haine și cadouri la copiii cu care ne intalnim vara.
Dacă vreți să ne ajutați, orice fel de ajutor e binevenit, am prefera cadourile în sine sau orice fel de lucru ce poate deveni un cadou pentru copii, jucării, cărți, haine.
O veste proastă este că nu mai sunt locuri disponibile pentru asta. Având în vedere că stăm în gazdă la o familie pe care o cunoaștem acolo. Vroia și ciops să meargă. Dacă vreți să ne ajutați scrieți-mi pe mail(chaos_and_smiles@yahoo.com) ca să facem ceva.
Practic, orice fel de cadou din București îl pot ridica până pe 30 decembrie. Transferurile prin cont se pot face oricând și asta e bine pentru că banii pe care îi primim și i-am primit deja(mulțumesc Mak și Giuly) îi vom folosi pentru a cumpăra cadourile din Suceava, orașul în care ne întâlnim pe 2 ianuarie."

Don't worry, life is easy

Because I am a girl. Because Christmas is coming. Because I'm home.
Ma gandesc tot mai mult sa imi iau o pisica. Dar asta anul viitor cand o sa locuiesc singura. Cred. Sper. O sa. Pentru ca oricum lucrurile par sa se aranjeze de la sine. Pentru ca stiu de ce sunt capabila. Pentru ca tu nu stii de ce ar trebui sa ma iubesti si din cauza asta cred ca nu ma meriti. Pentru ca vreau sa imi cumpar o rochie pentru fiecare zi a anului. Pentru ca imi plac lucrurile colorate. Pentru ca imi plac fotografiile vechi. Pentru ca imi plac fotografiile noi. Pentru ca imi doresc un Polaroid. Pentru ca am vrut sa devin regizor. Scenarist. Pictor. Scriitor. Pentru ca nu e prea tarziu. Pentru ca vorbesc mult. Pentru ca nu ma tem de necunoscuti. Pentru ca uneori port un sal mult prea galben pentru griul zilnic. Pentru ca mi-ar placea sa locuiesc pe un bloc. Pentru ca eu nu inteleg de ce oamenii nu dorm vara pe acoperis. Pentru ca m-as uita toata noaptea la stele. Pentru ca imi place jazzul si vinul demidulce. Pentru ca pot iubi. Pentru ca imi plac ursii de plus. Pentru ca stiu sa tricotez. Pentru ca stiu sa desenez catei verzi cu capul patrat. Pentru ca sunt ceea ce sunt. Pentru ca ai zambit de multe ori cand ai citit ce-am scris. Pentru ca el nu citeste niciodata ce scriu. Pentru ca...

Acasa

Intr-un fel vroiam sa plec din Bucuresti. Ca sa uit mai usor, ca sa nu mai simt ca unele persoane sunt atat de aproape de mine si, in acelasi timp, atat de departe. Acum sunt aici, cu adevarat departe, si stiu ca nu mai e nimic de facut. Ca sa fie tortul cu cireasa in varf, de doua zile ma simt foarte rau si mananc pastile. Astept sa-mi treaca, ma tem de doctori mai mult decat orice. Silly, nu? Poate ma transform intr-o cutie plina de pastile, spatele da semne de ameliorare, iar eu de amanare. La vara, sigur-sigur. In astfel de momente, imi doresc tone de morfina. Nothing seems to be working. Stiti reclama de la nu-mai-stiu-ce-detergent-pentru-gresie-parchet-etc.? "Tot singura? Saraca mama!". Asa sunt si eu acum. Stiu ca e doar o stare de rau care o sa dispara odata cu durerea fizica. Ma enerveaza in continuare ipocritii, oameni ingnoranti si egoistii. :) Poate din 2009 o sa ii tolerez mai mult pe ignoranti. Poate o sa devin si eu mai mult ca ei si mai putin ca mine.

The Child of Riot

Uneori se joaca. Ba nu, cred ca el se joaca mereu. Multumesc pentru portret. Si sa desenezi intr-o zi niste tigri. Da, acei tigri.

Paris

"When I saw that magnificent girl I thought beauty really is horrible. Added to youth, it's completely unfair. Almost indecent."

Dana cu ceai si un Reader necitit

Nu stiu, zau, ce se intampla cu Timpul. Parca acum cinci minute era dimineata si eu ma bucuram ca "vaaai, am atata timp ca sa citesc minunatul Reader (it's something about linguistics, language acquisition, bilingual children, anomic aphasia and so on). Verific posta. Cateva spam-uri neinteresante, un newsletter si cateva anunturi cu bloguri noi. A, da, si am castigat si azi un milion de lire sterline. Sa (ne) revenim. Cand m-am uitat la ceas, se facuse deja 12. Mi-am zis ca inca mai am timp, poate mai tarziu o sa ma dau jos din pat sa imi fac si un ceai si sa ma indop cu pastile. Si deodata, Dana are o idee minunata: hai la ceai!. Nu o sa refuz un ceai bun si o companie extrem de placuta. Hai deci. Asta inseamna ca ziua mea deja nu mai are seara in care sa pot citi. Si ca sa fie totul perfect, mi-am adus aminte ca in frigider sta un pui zgribulit care asteapta sa fie rumenit. Prin urmare, dupa-amiaza se mai reduce cu o ora. Si mai am si un bagaj mare de facut. Si carti de carat. Si lucruri importante de notat. Si "vaaai, nu mai am timp sa citesc Reader-ul!"... Voi reveni cu amanunte, cel mai probabil de pe alte meleaguri. Ale mele.

Sanatate

Am racit. Si nici nu pot sa iau pastile pentru ca am baut vin fiert. A fost bun. Acum astept sa se faca maine si sa ma indop cu ibuprofen. Asta daca mai am. Maine nu ma duc la cursuri. Imi miroase a Craciun. Vreau acasa. Iar o sa spuna mama ca nu am grija de sanatate. Well, iar o sa aiba dreptate. Prin urmare, pana maine o sa respir pe urechi.

Mie de ce nu mi-a spus nimeni?

Vine Craciunul? Dar cum... cand? Serios?
Da. Serios. Pana nu demult eram acasa uitandu-ma la bunica mea cum scoate din cuptor cozonaci mari si aburinzi. Ascultam cu bunicul teatru radiofonic. Acum imi vad bunicii o data pe luna. Mama mi-a spus zilele trecute la telefon:"Am impodobit bradul." Simt ca dispar din peisajul Craciunului perfect sau ca el dispare din mine. Eu impodobeam bradul in fiecare an. Anul asta abia asteptam sa fac asta. Mi-a zis ca pot sa il desfac si sa il fac iar, nu si-a dat seama ca vroiam atat de mult asta. Asa e, am crescut. Urasc sa dau jos globuletele. E cel mai trist sentiment. Anul asta s-a terminat prea repede. Anul Nou va veni prea repede. Si nici macar nu ninge. Si pana vineri, eu voi fi plecat deja acasa. Mi-a intrat Bucurestiul in vene. Asa noroios, cu luminite triste si cu poluare. Fiecare colt de strada, fiecare vitrina, Piata Romana, cersetorul batran si invalid de la Unirii, batrana de la Teatrul Foarte Mic pe care nu am mai vazut-o de anul trecut, violonistul de 92 de ani de pe Lipscani, un batran cu cei mai blanzi ochi si care probabil nu mai traieste. Imi vine sa plang la sfarsitul emotionant al unei carti, imi vine sa plang cand imi dau seama de anumite lucruri. Cine sunt? Ce imi doresc sa se schimbe? Imi vine sa plang pentru ca stiu exact ce vreau, dar ca trebuie sa mai astept si tocmai asteptarea asta ma consuma incetul cu incetul. Ce am invatat anul asta? Nimic. Nu am invatat sa mint, desi nimeni nu ma crede. Tie ti-am spus adevarul, iar acum te comporti ca si cum m-ai fi uitat. La tine am inceput sa tin si sa te iert, dar tu ai inceput sa te comporti ca o cunostinta veche. Nu am invatat sa imi organizez timpul, nu am invatat sa uit, nu am invatat sa nu mai am incredere in oameni, nu am invatat sa nu imi mai pese, nu am invatat sa nu mai plang, nu am invatat sa fiu ambitioasa, nu am invatat ca ciocolata nu e sanatoasa, nu am invatat sa nu mai fiu eu. Ce vreau de la noul an? Vreau ca familiei mele sa ii fie cel mai bine, vreau ca toti bunicii din lume sa fie sanatosi, vreau sa locuiesc singura, vreau ca voua sa va fie bine, vreau sa fie un an aproape perfect, vreau sa fim noi.

Verde Ursuz in bucatarie

V-am spus ca ma intorc dupa ce gatesc pui cu spanac. Dupa aproape o ora si jumatate in bucatarie, va prezint talentele culinare ale mai sus-numitului blogger.





















Miss Platnum-Give me the food
Asculta mai multe audio Muzica »

O sa...

...scriu dupa ce voi fi terminat de scris un eseu.
Monsieur Rivette, de ce nu ma lasati sa dorm?!
Si apoi voi gati pui cu spanac.
Invit toti marinarii la masa.
Vreau o rochie noua.



sursa foto: http://www.thecherryblossomgirl.com/

Si totusi...

...nu am cautat sfaturi, dar le-am primit. Si totusi, a dicta altora reguli de fericire este o absurditate. Daca nu pot sa fiu fericita singura, iar fericirea mea e in acel lucru aparent inexistent, atunci inseamna ca nu voi fi niciodata cu adevarat fericita. Cine este in intregime fericit, la urma urmei?

L.I.F.E.

Nu ai crede ca o persoana apparently open-minded iti poate da un sfat gresit. Ei bine, se poate! Nu caut sfaturi, nu incerc sa ma justific, traiesc momentul. Nu vreau sa ma gandesc la consecinte, vreau sa am mintea goala. Doar vin sarbatorile! :) Adevarul doare, viata e cruda, bla bla bla... Exact, cu totii trecem prin asta in fiecare zi. Suntem responsabili de fericirea si nefericirea altora. Tu ma faci nefericita, eu fac nefericit pe altcineva si asa mai departe.

I'm a couch potato

Ma transform intr-o lenesa fara leac. Urasc asta, evident. Cine imi face si mie cadou un calendar mare si frumos unde sa imi scriu toooooate lucrurile pe care le am de facut intr-o zi si pe care nu am voie sa le aman?! Pentru ca nu mai pot. De licenta nici nu vreau sa aduc vorba. De examene, nici atat. De faptul ca ar trebui sa predau nici eu nu mai stiu cate lucrari in franceza pana la sfarsitul semestrului... same pain. Si chiar dupa ce o sa termin semestrul asta, tot voi ramane cu o nelamurire legata de literatura comparata. Ni s-a tot spus ca this particular type of literature de fapt nu compara...(?!). Atunci de ce se mai numeste comparata? Comparata cu ce? Si de ce numai noua ni se cere sa gasim teme si motive comune intre Ovidiu si Wilde?! Nu sunt revoltata, e singura lucrare in limba romana asa ca va fi o adevarata placere. Ideea postului e ca se termina semestrul al doilea, trecem in 2009 si eu nu sunt pregatita. Mi-a luat-o timpul inainte. Offtopic: mi-e dor de o prietena foarte buna la care tin mult si pe care nu am mai vazut-o de multisor. Note to myself: sa o sun ca sa ne intalnim.

Eu.

Dandism. lene metafizica. springtime. cafea. lipscani. rochie. smardan. nafnaf. suki. visan. biciclete parcate. frunza uscata intr-o balta. tip-top. frig. esarfa uitata. mesaj. randuri. tu. zambet.
Eram mica. Imi aduce aminte atat de mult de copilarie... Niste vremuri atat de indepartate incat devine dureros. Nu stiu ce inseamna pentru voi piesa asta, dar eu o asociez cu un moment fericit care nu va mai reveni vreodata. Daca nu as fi fericita din alta cauza, probabil mi-ar fi dat lacrimile.

O sa fie bine

Mi-ai reprosat de multe ori ca nu iti scriu tie. Promite-mi ca o sa fie bine. Daca hamletizez?! Cu siguranta, doar stii ca sunt putin nebuna. Dar fiecare cuvant al tau ma face sa cred ca universul tine cu noi. Nu-mi place sa risc, nu-mi place sa imi fie teama, dar imi place asa cum sunt acum. Cu tine.
"Ii saruta buzele inghetate. Din norii grei si tristi se scuturara primii fulgi. O stranse puternic la piept si nu ii mai dadu drumul. Isi ascunse chipul in fularul sau. Si timpul s-a oprit atunci pentru ei..."

Pentru Verde Ursuz

Multumirile se duc aici.
trucuri însângerate ascunse-n mâneci cicatrizate

realităţi putregăite sub seducătoarea mască a iluziilor clipite

tapetate cu flori tăbăcite croncănind şi orbecăind fără vedere

ca o bâjbâire sforăitoare a unghiilor înfipte-n stâlpul de telegraf

pe fond de muzicuţă cu Somewhere over the rainbow

luna încălţată-n papuci de biserică

ieşită din sicriu fără să umble la cuie

se regăseşte-n mişcarea pierdută-n spaţiul cleios

deasupra reflectoarelor amorfe agăţate de 15 conducte volatibizabile

metilizate de infirmul trandafiralbastru

spumat cu menajerii de sticle înlăcrimate

sfeşnice scrise ca irizaţii fosforescente haşurate pe gramofon

acoperind cu cearşafu’ verde plăcile ideilor clandestine

Pentru verde ursuz

Diminetile pierdute

Am impresia ca devin din ce in ce mai iresponsabila. Poate e doar o iluzie, poate gandesc prea mult, poate ma transform intr-un adult lenes. Nu stiu cum, dar stiu ca se intampla. In dimineata asta m-am trezit zambind. Poate am zambit si in somn, nu stiu. Poate ar trebui sa imi sun profesoara de licenta in seara asta. Poate ar trebui sa vad daca ceainaria mai e la locul ei. Poate ar trebui sa-mi vad de ale mele si sa termin o carte. Poate ar trebui sa scriu una. Stiu cel putin cinci oameni care ar citi-o in intregime. Don't mind me, I'm just having a lovely rainy morning. :) Asta e pentru voi, cititori de ganduri ursuze:

O cafea buna se cunoaste de dimineata

Nu beau cafea. Nu, nu asta am vrut sa spun. Eu nu prea beau cafea. Nu are niciun efect. Mi se pare absurd sa devin dependenta de ceva care nu are vreun efect asupra mea. Nu ma astept sa imi aduca zambetul pe fata atunci cand afara ploua, iar eu am intalnire si nu imi mai pot lua rochia alba. Asta e si motivul pentru care nu fumez. Nu vad sensul. Imi plac cuvintele. De ele sunt intr-adevar dependenta. Si speciala. Si simpatica. E drept, in ultima vreme am fost cam tafnoasa (bine, ursuza) chiar si cu cei dragi mie. Dar numai pentru ca nici mie nu mi-a fost prea bine si nu as fi putut sa fiu toata numai un zambet. Sunt incapabila de a disimula. Am citit azi Moderato cantabile. Marguerite Duras e subestimata. Poor little Marguerite!
Ce vreau de Craciun? Nimic. Ba nu, vreau oameni noi in viata mea si un an frumos si bun si mare si plin de bucurii. Vreau o schimbare mare si in bine. Vreau un loc al meu. Vreau un loc din care sa nu mai fiu nevoita sa plec in anul urmator. Vreau sa merg si altundeva in afara de Berlin, vreau sa fac masterul de jurnalism (?! sau cine stie ce mai visez pana la vara), sa fie bine la licenta, sa fiu mai organizata, sa fiu mai decisa si un pic mai indiferenta. :) Cred ca imi pasa cam mult de oameni, iar nepasarea e mai ieftina.
Vorbeam totusi de cafea. O cafea buna se cunoaste de dimineata. Depinde cu cine o bei si de cat de frumos e zambetul oglindit in ceasca.

Skinny

Aseara am fost la Elvira Popescu. La primele doua filme pentru ca la celelalte nu as mai fi rezistat. In cel de-al doilea film era o tipa skinny. Nu foarte, inca era sexy. Avea doza potrivita. Mi-ar placea sa fiu ca ea. Cu totii avem un ideal in minte, mine is hers. In felul acesta, interiorul s-ar potrivi cu exteriorul.

AaRON-Lili

Pentru cei care abia acum se trezesc din somn, pentru cei care abia acum isi savureaza cafeaua, pentru cei care au cunoscut candva o Lili.

Subliminal

Sopteste-mi cuvinte. Vreau sa le aud si sa ti le sorb de pe buze. Sopteste-mi povesti si spune-mi cum sa iti pastrez zapada pe gene. Povesteste-mi cum iubirea nu dispare peste noapte. Spune-mi cat de amara a fost azi-dimineata cafeaua. Spune-mi cum un porumbel infrigurat te privea prin geamul bucatariei. Sopteste-mi ultima carte citita. Sopteste-mi cuvinte. Nu merit ignoranta nimanui.



Eu sunt strainul de care si-ar aduce toti aminte cu un zambet. Si totusi, nimeni nu ar incerca sa ma salveze.

Sopteste-mi cuvinte.

Sopteste-mi.

O zi cu soare

Azi o sa imi schimb piesele din mp3 cu Those Dancing Days. O sa citesc un roman de Grillet. O sa mananc o prajitura buna, buna, buna de tot din locul acela pe langa care multi trec gandindu-se ca nu e decat o cofetarie obisnuita. O sa ma imbrac colorat. O sa merg cu metroul la intamplare. O sa trec pe langa tine fara sa stii ca sunt eu. Inca mai par studenta. Aseara palaria mea a primit complimente. Cand am ajuns acasa am certat-o pentru ca a vorbit cu necunoscutii in locul meu. Acum e in dulap, imbufnata si neagra de suparare. O sa scot aparatul de fotografiat la plimbare. Prima lui plimbare pe strazi. Daca mai am timp si de un ceai mai pe seara, ziua va fi fost perfecta. Da, exista si zile perfecte, dar depinde numai de noi sa nu depindem de ceilalti.

Antipatica de mine

Uneori ma supar pe mine insami pentru ca intre mintea mea, cuvinte si fapte se isca o cearta cumplita. Si totusi, impulsivitatea asta si frecventul "iar ai gandit cu zapada pe gene" imi fac viata mai frumoasa si ii strica rutina. Saptamana trecuta mi-am dat seama ca nu mai pot scrie poezii. Note to myself: sa incerc din nou. Dupa aproape doi ani in care nu mai scrii nimic, rimele se ascund de tine, cuvintele o iau la sanatoasa cand vad ca vrei sa le transformi in siruri frumos aliniate (cu masura cu tot!) si tu te trezesti ca nici macar poezii pentru copii nu mai poti scrie. Astazi am program de BCU si cinemateca. Asta daca decid sa ma dau jos din pat. Maine iar am program de BCU. Si dimineata... hmmm... ma mai gandesc, dar cred ca putina regasire nu mi-ar strica.

Catelul crem si bej

Azi-noapte am visat ca vroiam sa cumpar un catel crem si cret. Doamna cu catelul a inceput sa imi povesteasca despre pasiunile ei prafuite si stalcite si a inceput sa imi arate poze vechi. Sotul ei parea mai intelegator asa ca a vazut ca eu devenisem nerabdatoare si ca ma fataiam pe scaun vrand doar sa iau catelul si sa plec. Mi-a spus ca trebuie sa scoata celalalt caine din casa si ca va trebui sa am putin grija de catelul crem si cret. Catelul crem si cret a devenit insa foarte rau si si-a aratat coltii. L-am lasat acolo si am plecat.

J'en ai marre!

M-am saturat de oamenii egoisti, m-am saturat de ipocriti, de oamenii superficiali, de oamenii complexati, de oamenii iresponsabili, de oamenii incapabili, de oamenii care trec peste sentimentele celorlalti, de oamenii care cred ca toate se invart in jurul lor, de oamenii care iubesc pentru bani, de oamenii care iubesc pentru frumusete, de oamenii care iubesc pentru ca nu au altceva mai bun de facut. M-am saturat sa iert, m-am saturat sa cer iertare. M-am saturat sa fiu eu personajul bun in toata povestea asta aiurita numita viata. M-am saturat sa sper ca vei vedea dincolo de aparente. M-am saturat sa fiu responsabila. M-am saturat de mine din cauza voastra.

Veste fara poveste

Ne-am plictisit. Si eu, si Jimilibilibob si toti piticii mei verzi care ma trezesc in fiecare dimineata cu o jumatate de ora inainte sa sune alarma. Ne-am plictisit de vremea asta cetoasa, de frigul asta fara sens, de oamenii neseriosi, ne-am plictisit de oamenii plictisiti. Vreau sa ma mut. In Viena. De tot. Dar cum? Cum? Se poate asa ceva? Cum sa ne lasam familia aici? Cum sa ne lasam prietenii aici? Simplu. Ne facem altii acolo. Oricum, si ei ne-ar lasa pe noi aici daca ar avea ocazia.
Candva l-am cunoscut pe Omul-Poveste. Sigur va mai amintiti de el. Aseara Omul-Poveste a disparut ca prin farmec si azi nu a mai ramas din el decat o urma micuta de pas pe pervazul ferestrei. Cred ca a fost ultimul pas facut inainte sa iasa pe fereastra si sa dispara in ceata. M-am plictisit de oamenii care mint, de oamenii egoisti, de cei care iti spun ca te iubesc, m-am plictisit sa le par simpatica atunci cand eu am chef sa le dau o palma, m-am plictisit de obiceiul asta prost de a manca si a dormi. M-am plictisit sa vad cum toata lumea se indragosteste prosteste, m-am plictisit sa vad cum oamenii se despart dintr-o prostie. M-am plictisit sa ma uit la filme in care el ii descopera interiorul minunat si o iubeste pana la sfarsitul vietii. Mii de tunete si fulgere!

Where do I begin to tell the story of how great a love can be...

Please, God, make me a shallow and an ignorant person. Maybe this way I'll stop feeling so much. It seems to me that all those shallow and selfish persons are happy. It must be so easy to think about one person: yourself. Being happy and having hopes didn't help. Make me a mean, sad, ignorant, shallow person.