Culeg dorinţe şi le vând la suprapreţ

Mă topesc. Încep să îmi picure genele, iar irişii se vor decolora de la atâta soare. Azi am avut chef de dormit, de ascultat muzică, de scris. De tot şi de toate, mai puţin de învăţat. Azi am avut chef de iertare şi de trecut peste. Aşa că am iertat şi am trecut peste.
Nu-mi vine să cred că e atât de vară. M-a luat prin surprindere, ca în fiecare an. Şi în fiecare an, mă simt la fel. Ca într-o mare vacanţă, ca o mare leneşă, ca o pisică aristocrată care nu ar trebui să fie deranjată cu probleme administrative sau cu orice altceva. Pentru că pisicile aristocrate (cu mustăţi albe, sofisticate) nu se pricep la aşa ceva. Ele torc frumos noaptea sub tei, în faţa unui pahar cu suc de mere şi gheaţă. Nu vor decât să fie alintate şi să primească ce-i mai bun. Desigur, pisicile aristocrate merită într-adevăr tot ce e mai bun.
Azi am zâmbit chiar dacă. Şi o să zâmbesc şi mâine la fel de.
Azi m-am bucurat de acest blog şi de fiecare cuvânt.
De voi, de „urmăritorii” mei cei dragi.
M-am bucurat gândindu-mă că poate ştiu mai multă franceză decât cred şi că poate o să fie bine.
Mă voi scutura de lenea-mi pisicească şi voi trece din nou la învăţat.
Mai am doar un pic şi voi fi din nou eroul meu.

Hmm, scrieţi-mi ce vă doriţi anul acesta. Facem o listă şi o dăm mai departe până aflăm dorinţele tuturor bloggerilor. Două rânduri maxim pentru fiecare cap de blogger. Să începem deci:

1. Verde Ursuz: ca la sfârşitul anului să spună pe bună dreptate: "I am my my own hero."

Lista merge mai departe la O picătură.