Şi nu e

Din ochi în ochii mei arunci cu aripi de fluture
cu un fel de cenuşă a iubirii care ne-mpresoară
iară şi iară ca şi cum nebunia asta
nu ar fi decât o boală
şi suferinzi ne bucurăm de ea
ca de o femeie goală
femeia-iubire, femeia-statuie, femeia-păcat

rupe, rupe din mintea ta cea zglobie
o fărâmă de pământ, dă-mi să înghit din întunericul tău
egoistule
să ne înălţăm către acelaşi jos

tu râzi
închide ochii şi priveşte mai bine
clovnul acela îşi râde cu dinţii lui de căpcăun
de noi

din pat în pat ca o prostituată de lux
poezia – poezia ar trebui să fie curată
o murdărim, iată – prin această prostituată cu fardul mânjit pe obraz
ca un măr putrezit pe jumătate
un roşu aprins cuprins de mucegai.