04 June 2009

Astăzi nu ţin la tine

Scriu. Asta fac de câteva zile. Scriu multe pagini pe zi, de dimineaţa până la opt seara. Nu mai scriu pe blog, dar scriu. Deşi este obositor, mi-ar plăcea să scriu în fiecare zi. Nu despre Isabel, nu despre Daisy şi în niciun caz despre Newman. Mi-ar plăcea să scriu despre personajele mele, nu despre ale altora. Cu siguranţă nu m-aş plictisi. Nu am voie să scriu frumos. Trebuie să scriu plictisitor şi corect. Să nu înjumătăţesc frazele. O Sylvia Plath ajunge. Mi-ar plăcea să citesc un roman scris ca un blog. Am mai zis asta? Da, am mai zis asta. În care personajul, un tânăr student îşi povesteşte ultimul an din viaţă. Cu tot ce a însemnat el, cu bucurii, cu despărţiri, cu orele de nervi, cu examene, cu gânduri, cu minciuni, cu sentimente, cu tot ceea ce este el învelit de două coperţi. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că gândesc prea mult. Nu ştiu la ce vă gândiţi voi tot timpul, dar pe mine cele mai multe gânduri mă frământă teribil. Şi sunt atât de multe încât în curând vor răsări în urma paşilor mei. O să luaţi metroul şi o să călcaţi pe gândurile mele. „Uite, azi-dimineaţă a crezut că o să piardă metroul!”
Am impresia că toţi cei din jurul meu iubesc. Că toţi au pe cineva la care ţin sau pe cineva care ţine la ei. Am văzut că sunt puţini cei care îşi sincronizează iubirea. Cum ar fi să avem nişte ceasuri cu nişte ace de termostat şi să ne fixăm în fiecare zi cantitatea de iubire? „Azi o să te iubesc foarte mult. Prin urmare, şi tu trebuie să mă iubeşti la fel de mult”. Şi amândoi, ochi în ochi, aţi întoarce arcurile până când acul ceasului s-ar opri la „foarte mult”. Desigur, s-ar putea să vă certaţi şi atunci ar trebui să vă setaţi iarăşi ceasurile la „astăzi nu ţin la tine”.

3 comments:

  1. eu cred ca ar trebui tu sa scrii acea carte.daca scrii,stiu ca o faci foarte bine si foarte apropiat de tine,intim.ma bucura faptul ca stiu pe cineva care scrie,si eu tin in mine multe si tot vreau sa incep sa le scriu,dar,deocamdata nu imi gasesc un acel ceva,care sa ma faca sa scriu.as scrie zile intregi,as iesi afara la aer si iarasi as scrie,mai apoi de e cald,sa mai schimb decorul as scrie si afara.
    cat despre ceasuri,oricare ar fi ele,ajung cat de curand la o concluzie:suntem niste prosti ca avem ceasuri.

    ReplyDelete
  2. Anonymous16:18

    "Cum ar fi să avem nişte ceasuri cu nişte ace de termostat şi să ne fixăm în fiecare zi cantitatea de iubire? „Azi o să te iubesc foarte mult. Prin urmare, şi tu trebuie să mă iubeşti la fel de mult”"

    "Ce-ar fi daca apa care curge din dus ar fi tratata cu o substanta chimica, iar substanta asta ar reactiona la o conbinatie de lucruri, cum ar fi bataile inimii si temperatura corpului si undele cerebrale, astfel incat pielea si-ar schimba culoarea in funcie de starea de spirit? Dac-ai fi extrem de incântat, pielea ti s-ar face verde, si dac-ai fi furios, ti s-ar face rosie, evident, iar daca te-ai simti ca un rahat comestibil, te-ai face maro, iar dac-ai avea inima grea, te-ai face albastru.
    Asa toata lurnea ar sti cum se simt ceilalti si am fi mai atenti unii cu altii, pentru ca n-ai vrea sa-i spui unei persoane cu pielea purpurie ca te-ai suparat fiindca a intârziat, dupa cum ai vrea sa bati prietensete pe spate pe cineva roz si sa-i spui ,,Felicitari !“ " citat din Jonathan Safran Foer- Extrem de tare si incredibil de aproape, de cartea asta mi-ai amintit.

    imi place cum scrii

    ReplyDelete
  3. @hain: Eu nu tin minte mai nimic, poate tocmai de-asta scriu atat.
    @aproapealb: Hmm, foarte interesant! :) Multumesc mult.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare