oamenilor le place sa le vorbesti frumos despre lucruri frumoase. cine vrea sa auda ca, in fond, suntem nefericiti cu totii?

ar trebui să scriu un articol un cutremur şi să completez un interviu, ar trebui să scriu despre cum diaconescu vrea să ducă otv-ul pe primul loc, dar cum şi ce caută astfel de lucruri în camera mea? de ce nu pot să scriu despre ceai, despre haine tricotate, despre muzică şi piese de teatru, despre oameni şi poveştile ascunse în ierbare? o să scriu despre lumini şi o să îmi amân responsabilităţile de "om mare" care nu vrea să crească şi care e mai înciudat ca niciodată că vara nu se mai termină, iar el nu reuşeşte să îşi facă ordine în gânduri.
despre lumina aceea de la şase dimineaţa încă tulbure şi nehotărâtă. despre lumina de la şapte dimineaţa şi despre cum câinele meu preferat mă aştepta în faţa uşii în fiecare zi şi mă conducea până la poartă. despre lumina aceea de la şapte şi un sfert care îmi mângâia faţa şi îşi arunca razele somnoroase pe turla bisericii. despre lumina de la opt care se strecura ceţoasă printre perdelele de bumbac. lumina de la amiază când totul părea că se linişteşte, când bunica încerca să mă facă să merg la culcare. despre cum au trecut douăzeci de ani, iar eu nu am mai dormit după-amiaza de zece. despre lumina de primăvară pe care nu am înţeles-o nici măcar de ziua mea. despre lumina de noiembrie printre frunzele de stejar şi despre lumina aceea dinaintea primei ninsori. despre luminile oraşului care m-a primit cu braţele deschise şi m-a convins să rămân. despre luminile oraşului pe care l-am lăsat în urmă. lumina unui felinar filtrată printre mii şi mii de fulgi mari şi pufoşi. lumina unei dimineţi ploioase. lumina unei dimineţi cu polei. lumina unei dimineţi de ianuarie în care trebuie să stricăm bradul fiindcă a trecut Crăciunul şi e vremea să redevenim oameni mari şi serioşi. despre cutremure şi diaconescu.