nu degeaba

mi-am spus singura "verde ursuz". am o parte vesela in mine care iti va zambi aproape intotdeauna si uneori nu o sa iti dai seama cat sunt de suparata. si mai am o parte ursuza care o sa se incrunte si o sa ridice usor o spranceana si poate o sa si planga inciudata ca tu nu ai stiut sa imi citesti gandurile. dar partea aceea vesela o sa calmeze ursuzul din mine si o sa vin din nou la tine cerandu-ti sa ne impacam, iar impacarea, va fi, nu-i asa, mai dulce ca niciodata pentru ca, vezi tu, cele doua parti sunt in armonie si poate din cauza asta uneori se face liniste in mine, atat de liniste incat abia imi mai aud gandurile, iar alteori nu se mai aud deloc. in acele clipe mi se face teama si mi-as dori sa fii aici ca sa imi tulburi putin linistea aceasta. stii, uneori am impresia ca esti la fel ca mine. o parte verde, o parte ursuza. nu vreau sa te supar si nici nu vreau sa iti tulbur linistea. eu plang pe alti umeri si imbratisez alti oameni. pe tine te pastrez acolo, bibelou. din cand in cand, sterg praful de pe amintirile noastre si asa putine, ca sa nu se piarda sub cenusa timpului. cat mi-as dori sa fii si tu unul dintre acei oameni pe ai caror umeri plang uneori si pe care ii imbratisez fiindca nu te pot imbratisa pe tine.