26 August 2009

be my friend

Prietenia e un lucru rar în ziua de azi. Atât de rar încât avem impresia că e pe cale de dispariţie. Prieteni vechi de o viaţă se dovedesc a fi exact opusul a ceea ce credeai că sunt, oameni pe care îi ştii de când erai mic nu sunt lângă tine atunci când ai nevoie pentru că pur şi simplu au ceva mai bun de făcut. Un prieten adevărat o să-ţi răspundă întotdeauna la telefon. Un prieten adevărat o să te sune întotdeauna înapoi. Dacă nu te gândeşti că celălalt are cu adevărat nevoie de tine, atunci pur şi simplu nu-ţi pasă. În ultimii ani, oameni pe care i-am cunoscut în timpul facultăţii mi-au devenit prieteni foarte buni. Pe cei pe care pot să îi sun la miezul nopţii fără să se supere îi pot număra pe degetele de la o mână. Ceilalţi sunt prieteni buni, dar sunt oameni care uneori uită de tine. Iar eu uit uneori de ei.
Nu pot să nu zâmbesc când îmi amintesc de cel mai recent om intrat în viaţa mea. Cel de la care am învăţat că lucrurile pot fi despicate nu doar în patru, ci chiar şi în zece, cel care m-a transformat într-un mic filozof, m-a făcut dependentă de plimbările nocturne şi serile la Debufet, nu a râs de mine atunci când i-am spus că în Titan nu se văd stelele şi mi-a spus întotdeauna ceea ce crede (acum ştiu că arăt dubios în roz). Atunci când serile noastre s-au terminat din motive care nu au depins de noi (discutabil, ar spune el), am simţit că busola aceea care arăta întotdeauna nordul s-a stricat, iar acul se învârtea în gol. Pe el l-am sunat ori de câte ori micul Hamlet din mine nu se mai putea controla. Pentru că atunci când ai nevoie de siguranţă şi calm, pe el trebuie să îl suni. Pentru că lumea nu se prăbuşeşte, iar el o să îţi spună asta cu o voce care te va face să îţi dai seama că aveai doar un moment de scurtă nebunie. O să fie bine, o să vezi. Micul Hamlet se calmează şi se miră de fiecare dată când vede că el a avut dreptate. Iar asta se întâmplă mereu. Lucrurile se termină întotdeauna cu bine. Poate ar trebui să ne bem cafeaua de dimineaţă pe o margine de trotuar. Pentru că la Debufet se va face din ce în ce mai frig, iar noi va trebui să ne întâlnim din zori ca să despicăm lumea în zece.

9 comments:

  1. Cred că vedem prietenia puţin diferit. Nu consider esenţial să caut pe cineva, asta nu înseamnă că nu mă gândesc la el şi că îl consider prieten cu fiecare bătaie a inimii.

    ReplyDelete
  2. unde am scris că trebuie să îl cauţi? când cineva uită pur şi simplu de tine nu înseamnă că se şi gândeşte la tine. că te consideră prieten, dar nu îi pasă dacă între timp ai ajuns în spital. când eşti aproape de cineva (în spaţiu), dar nu te oboseşti să dai un semn de viaţă, aceasta, din punctul meu de vedere, nu e prietenie. iar instinctul nu m-a înşelat niciodată în privinţa aceasta. aşa cum am spus, uitarea e reciprocă în aceste cazuri. prietenia nu poate exista între toţi oamenii.

    ReplyDelete
  3. La urma urmei, totul e relativ. pana si conceptul de prietenie.
    Cert e un singur lucru : toata lumea a fost dezamagita de prieteni si de cei ce ii inconjoara.
    Concluzia e clara : sa nu mai ai asteptari mari de la oameni. Vei fi fericita .
    Lectie invatata :)

    ReplyDelete
  4. A nu mai avea aşteptări mari la mine echivalează cu pierderea speranţei. Şi mi-e practic imposibil să nu mai cred în oameni.

    ReplyDelete
  5. E frumos că mai există şi astfel de oameni.

    ReplyDelete
  6. sa facem o revolutie!:)

    ReplyDelete
  7. sa ne organizam!! fa strigarea !

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare