30 August 2009
And now what?
Recunosc, e mai bine să nu mai ai planuri. Şi da, poate nici aşteptări prea mari de la unii oameni. Dar cât de mult am putea să mai visăm? Pentru că atunci când vom fi răniţi de cuvinte sau de fapte, visele ar fi singurele care ne-ar mai rămâne. Nişte simple amintiri inventate. Ieri m-am mutat. Peste un an sper că mă voi muta în propriul apartament. Până atunci însă, mă voi bucura de un Bucureşti văzut chiar din centru, mă voi bucura că dimineaţa pot vedea Ateneul dacă privesc pe fereastră, o fereastră atât de mare încât ocupă jumătate de perete. Mă întorc cu drag la străzile care îmi par din ce în ce mai frumoase, la teatre, la cinematografe şi prieteni. E toamna în care învăţăm să păşim singuri.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson
Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.
Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.
îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.
-
▼
2009
(384)
-
▼
Aug
(34)
- role model
- In love
- Reading list
- de ce nu.
- And now what?
- Fair trade
- yet another breakfast
- oh, single dingle mingle
- it's as simple as that
- when in rome, when at home...
- be my friend
- How do we know?
- will you get this for me, please?
- amigdale
- hapciu
- gânduri cu miros de mănuşi de lână şi zăpadă
- oamenilor le place sa le vorbesti frumos despre lu...
- and then it hit me
- leapşa
- după-amiezi cu miros de gutui
- Kittens. Little kittens.
- pentru că era marţi, Răzvan asculta Vivaldi. mi-am...
- oamenii arici
- Good morning, everyone!
- nomad
- when did all this become about me?
- ce-ar fi sa
- Micii oameni mari
- My Simply Breakfast
- pentru ca.
- nonsense.
- niciodata nu am o ordine in gandire
- nu degeaba
- in unele dimineti
-
▼
Aug
(34)
50
(74)
acasa in viena
(12)
adevaratul verde ursuz
(202)
aici ne-am chinuit neuronii mai mult decat de obicei
(24)
aiurea-n tramvai
(458)
bbberlin
(4)
cantec pentru a te face sa zambesti
(285)
cu inima cat un purice
(158)
fericirea sta intr-o ceasca de ceai
(212)
imi doresc
(100)
intr-o zi... o sa scriu o carte despre tine
(66)
ipocritii nu mi-au placut niciodata
(13)
iubire etc.
(214)
lamultianimie
(8)
leapsa
(10)
maria
(3)
melancolii si firimituri
(256)
micul Paris
(687)
mie-mi plac
(54)
my precious to do list
(190)
nepasare
(78)
o carte
(71)
pentru verde ursuz de la strainii calatori printre randuri
(5)
povesti cu si despre carturesti
(21)
tu ai miros de soare
(82)
un fel de stare de bine
(229)
un fel de stare de rau
(112)
un soi ciudat de erotism adolescentin
(75)
ursuzonime
(43)
varugamsavacumparatibilet
(20)
verde ursuz in bucatarie
(27)
VLP la MTV Romania
(1)
Dar cat de mult am putea sa mai visam?
ReplyDeleteDraga Verde Ursuz, am fost uimita de fiecare data de "capacitatea" mea de a visa.
Chiar si cu un pret mult prea ridicat, chiar si calcandu-mi in picioare inima franta deja, chiar si cand lumea din jur se incapataneaza mereu sa ma trezeasca la urata realitate, chiar si cand mi se zice sa nu mai filosofez atata, chiar si cand tanjesc cand vad ceva frumos si e departe, chiar si cand nu pot lupta pt ce iubesc, cum zici tu, chiar si atunci cand imi doresc inocent, chiar si atunci cand naiv visez sa pot sorbi din noapte, inconjurata de doua brate fine.
PS: Imi cer scuze pentru filosofiile insirate, sper sa nu provoc un: "Oh'boy, alta poiata".
Si pentru ca am ajuns sa pretuiesc de zece ori mai mult o imbratisare decat un pup, iti trimit de departe o imbratisare visatoare cat mai sincera!
TheDreamer.
răspunsul la întrebarea mea este tot unul pozitiv. aşa cum am spus, uneori nu ne rămân decât visele. şi cum am putea oare să renunţăm la a visa cu ochii deschişi? e o "ocupaţie" care mie una îmi face maaare plăcere. aşa că îţi doresc să visezi în continuare la fel de frumos fără să ţii cont de cei care îţi spun să revii la realitate. :) pentru că noi ştim cel mai bine cât e de frumos să visăm, nu-i aşa?
ReplyDeleteRăspund şi eu cu o îmbrăţişare pe măsură!