nonsense.

zilele acestea ma inspira oamenii frumosi, posetele plic, tsumori chisato, rochiile vintage, bicicletele, cestile si diminetile ploioase fiindca imi doresc sa vina toamna cat mai repede cu schimbari si umbrele colorate si o pelerina de ploaie care va fi fericita chiar daca se va plimba singura pe calea victoriei pentru ca nu a intalnit pana acum o alta pelerina la fel de curajoasa care sa fie de acord sa traverseze strada prin locuri nepermise si in acelasi timp sa astepte ca semaforul sa se faca verde pe o straduta de doar un metru latime pe care nu ar trece nicio masina, dar sa astepte acolo, cu ea, in ploaie, pentru ca uneori e pur si simplu bine sa respecti anumite reguli. zilele acestea sau poate doar azi simt ca as putea face orice. zilele acestea mi-am reamintit ca viata e intr-adevar plina de neprevazut, dar ca unele lucruri se aseaza poate intr-un mod prea ciudat pentru a fi doar intamplari. mi-e dor de conversatiile pe care le aveam cu S. si D. in timp ce chiuleam de la cursuri pentru o cafea destul de buna care ne ispitea sa mai ramanem acolo si sa nu ne mai intoarcem in cladirea aceea atat de friguroasa chiar si pe timp de vara. mi-e dor sa ne mai povestim de ce credem ca ne-au fost zgariate inimile asa cum iti gasesti dimineata masina zgariata in parcare si te intrebi ce s-a putut intampla. zilele acestea am impresia ca as putea zambi la nesfarsit. zilele acestea am inima cat un purice, dar mi-e bine.