niciodata nu am o ordine in gandire

ia-le pe rand si o sa vezi ca se vor rezolva toate, mi-a spus dl. H. acum cateva zile. si cred ca a avut dreptate. nu stiam ca poate fi atata de obositor sa vorbesti cu peste 30 de oameni diferiti intr-o singura zi si sa dai peste 40 de telefoane. atatea chipuri pe care nu le vezi cu atat de multe povesti ascunse in spatele unui capac de plastic pe care mi-l imaginez intotdeauna crem pentru ca asa era telefonul acela vechi cu disc si cu un sunet care inca imi mai rasuna in urechi. imaginati-va ca oamenii ar tine in brate astfel de telefoane colorate in loc de telefoanele mobile, ca domnisoarele si-ar asorta rochiile cu carcasele acelea de plastic rosu, crem, galben, verde si uneori gri. ca din cand in cand cineva ar suna, ca oamenii ar ridica receptorul si l-ar tine cu gesturile acelea delicate pe care acum le mai vezi doar in filmele vechi. mi-ar placea sa vad o reclama cu astfel de oameni carand astfel de telefoane.