leapşa

tot o poveste, de data aceasta mai scurtă. Arc-en-ciel a venit cu ideea şi mi-a propus să scriu a doua parte. o să o dau mai departe aici şi aici şi, din câte am înţeles, voi ar trebui să scrieţi propria variantă de sfârşit. începutul îl veţi găsi pe blogul ei, iar continuarea mea aici:
" Avea mereu impresia asta. Că undeva există o fiinţă născută pentru el. Că îl aşteaptă. O maşină trecu în viteză şi tulbură una din oglinzile alburii. Îşi privi pantofii. Pe vârfuri se prelingeau jumătăţi de vulturi-nori. Acele ceasului se opriseră din nou. Nu mai ştia dacă e în întârziere sau nu, dar preferă să meargă la fel de încet, cu acea linişte bine disimulată care atrăgea adesea atenţia trecătorilor. Poate ei îl credeau fericit. Poate îşi doreau să fie el în timp ce el îşi dorea să fie oricare dintre ei. Soarele se ascunsese în spatele unui elefant-nor şi parea că nu se grăbeşte să îşi arate chipul din nou. Ajuns pe strada care îi fusese cândva atât de dragă, se opri. "