Micii oameni mari

hai sa bem o cafea chiar daca e tarziu si chiar daca dupa asta s-ar putea sa nu mai dormim cinci zile, cine stie, poate chiar asta ar trebui sa facem, sa nu mai dormim niciodata, poate asa o sa invatam sa vedem mai clar, poate ca ni se vor impaienjeni ochii atat de tare incat se vor transforma in mii si mii de cristale mici ca atunci cand craiasa zapezii l-a sarutat pe kay si poate ca vom invata ca povestile sunt doar pentru copii si ca acum suntem oameni mari si nu ne mai tine nimeni in brate inainte de culcare ca sa ne citeasca povesti cu sfarsit fericit. in noaptea asta am chef de rock si stii prea bine ca eu nu mai ascult decat muzica atat de linistita incat uneori aproape ca nu se mai aude si prietenii imi propun sa ascultam niste muzica. sau poate nu stiai. cafea si rock si poate o sa reusim sa vedem totul mai clar in timp ce asteptam sa se faca dimineata sau noiembrie. e un post despre micii oameni mari care l-au luat pe "NU" in brate si care isi ascund fata in perna atunci cand vrei sa ii impaci. e un post despre rabdare si nerabdare, despre framantari care nu isi au rostul, despre iluzii pe care le tesem intotdeauna exact atunci cand nu e cazul, in sfarsit, despre curajul de a spune adevarul.