when in rome, when at home...

casa mea e într-un loc însorit ascuns totuşi de nişte copaci. în faţa uşii creşte un migdal plantat de mine acum patru ani. mai demult, am încercat să cresc şi un portocal, dar l-a mâncat un melc pe jumătate, apoi am uitat să îl mai ud. casa mea e mare, aş fi vrut să fie mai mică şi pe acoperiş să crească muşchi şi ocazional ciuperci pălăria-şarpelui. sunt ciupercile acelea frumoase cu alb şi roşu, din păcate otrăvitoare. de câte ori vin acasă las pe undeva prin tren obiceiurile Bucureştilor. când vin acasă trebuie să mănânc pricomigdale cu cremă, pricomigdale fără cremă, ecler, plăcintă cu brânză şi tartă cu vişine. acasă miroase întotdeauna a amintiri. în curând o să las aici amintirile şi o să îmi iau obiceiurile pierdute într-un vagon de tren.