când unele cuvinte cântăresc mai mult decât ar trebui

te dai câţiva paşi înapoi şi parcă nu-ţi vine să crezi. încerci să analizezi situaţia, pentru că asta faci, analizezi şi analizezi, aşa faci de mic copil, îţi analizai şi înainte gândurile şi analizai şi înainte oamenii. să aibă un străin dreptate? nu, nu crezi.cauţi răspunsul imediat în altă parte. dar unde? cineva trebuie să îţi confirme că tu nu ai nicio vină, că asta nu e un motiv, că nu e pur şi simplu aşa. dar ţi s-a strâns puţin inima. şi te vor condamna iar oamenii pentru că scrii aici totul, dar ţie nu ţi-a păsat, nu ai nimic de pierdut, aşa ţi-ai zis întotdeauna. ai pierdut oameni uneori, dar ţi-ai confirmat că nici măcar n-au încercat să te cunoască. ai învăţat însă până acum să le dai drumul, să nu regreţi atunci când cineva nu te vede aşa cum eşti. dar aşa să fie?

dar pe cine să întreb acum? e târziu.

update: în timp ce încercam să-ţi trimit ţie un mesaj şi să te întreb, mi-am dat seama că nu e nevoie. ştiu răspunsul.