26 August 2010

I write, maybe it will go away



whenever I try to get high up there, I hit the ground.

e întotdeauna uşor să aluneci în cealaltă direcţie. în direcţia în care nu-ţi mai pasă de nimeni şi nimic, în direcţia în care ştii că în realitate nimic nu durează, că totul nu este decât un mare gol pe care te prefaci că-l suporţi. şi pe urmă îi priveşti în ochi pe cei care pretind că sunt fericiţi şi le întorci spatele şi te întorci la un cântec care îţi frânge inima în prea multe bucăţi ca să le mai poţi aduna vreodată.

şi pe urmă ştii că te prefaci chiar şi tu atunci când deschizi ochii şi vezi în oglindă acelaşi chip de care te-ai săturat şi care nici nu se mai oboseşte să-ţi zâmbească. obişnuiam să mă hrănesc cu teamă. plimbările în noapte erau întotdeauna idei bune. cinci dimineaţa şi multă zăpadă. calea victoriei şi pustiu. eram eu? când s-au întâmplat toate astea?

n-ai crede că ajungi să îţi doreşti din nou perioadele de care ai crezut că nu vei mai scăpa vreodată, singurătatea adâncă, bolnăvicioasă, care te măcina, care muşca din tine şi ţie îţi plăcea şi te bucurai de durerea pe care ţi-o provoca şi-ţi lingeai lacrimile de pe buze şi-ţi întindeai rimelul atunci când îţi ştergeai ochii cu palmele care îţi tremurau.

şi-ţi aminteai de cuvinte, de chipuri, de oameni, de minciuni, de adevăruri grăite degeaba, de nepotriviri, de potriviri, de iubiri, de neiubiri şi-ţi dai seama că acum cea mai bună idee ar fi să te îmbraci cu ceva la nimereală şi să pleci din nou pe străzi, într-o singurătate atât de adâncă încât vei crede că nimic nu ţi se poate întâmpla şi că lucrurile nu vor mai reveni vreodată la normal.

şi-ţi mai aduci aminte şi de hotărâri şi de nehotărâri şi iar îţi vine să-ţi iei lumea în cap şi toate te nemulţumesc, iar oamenii-ţi vor spune că e doar o stare trecătoare, o perioadă, o pauză, dar tu ştii că nu e aşa, că aşa eşti tu şi că te cunoşti dureros de bine şi că îţi place omul ăsta ciudat în care te-ai transformat şi-l creşti cu grijă. şi mai ştii că nimeni nu ştie cu adevărat cine eşti, chiar dacă ţi-ai povestit întreaga viaţă în fiecare zi.

3 comments:

  1. nu e o stare, nu are să treacă, are doar să se ascundă sub întâmplările cotidiene, dar tu vei zâmbi, nimeni nu te cunoaşte, într-adevăr, încă. până şi tu mai ai atâtea de aflat,nici nu-ţi imaginezi:)

    ReplyDelete
  2. The Cat Empire - The Lost Song

    ReplyDelete
  3. oaaa, aceasta melodie immi da fiori parca. e minunat stevens acesta.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare