poze mâine. să povestim în cuvinte. despre viena.

m-am întors azi-noapte. acum fac planuri pentru noiembrie. încercăm să ne adunăm cât mai mulţi. întotdeauna e greu să aduni oameni la un loc, dar o să plec şi singură. mi-a fost dor de viena. mi-a fost dor de oamenii de acolo, de privirile senine, de acea linişte şi gălăgie în acelaşi timp. de străduţele mici, de mariahilferstrasse, de burgasse, de windmuhl, chiar şi de stephansplatz, deşi ringul e un loc mult prea plin de turişti. de sentimentul că locurile acelea mi-au devenit deja cunoscute, de senzaţia plăcută că ai mai trecut pe acolo de multe ori, că îţi aminteşti chiar şi de oamenii din locurile respective. acasă e acolo unde vrei să te întorci mereu.

viena înseamnă să treci din nou pe la magazinul de viniluri, să-ţi mai iei câteva discuri, să primeşti pe gratis pink floyd cu the wall, să găseşti din nou viniluri cu depeche, să întâlneşti oameni zâmbitori şi amabili la tot pasul, să nu înţelegi o boabă în germană, dar să te bucuri că ai prins câteva fraze, să fii liniştit tot timpul şi să nu ţi se facă dor de nimic şi de nimeni.

înseamnă linişte după 8 seara, înseamnă ferestre prin care se văd luminate biblioteci mari şi tăcute, înseamnă străzi pe care rareori trece câte o maşină, înseamnă locuri în care eşti liniştit pentru că în jurul tău e linişte chiar dacă trec pe lângă tine mulţi oameni, pentru că în jurul tău totul e frumos, pentru că observi diferenţa uriaşă dintre două ţări aflate la o distanţă atât de mică.

nu pot să povestesc ce simt cu adevărat, pentru unii viena nu înseamnă decât un loc în care poţi să vinzi un trandafir cu un euro, dar în care nimeni nu dă bani cerşetorilor. pentru alţii viena înseamnă muncă cinstită şi salarii mari. pentru alţii nu înseamnă nimic din simplul motiv că acasă e altundeva. poate chiar acolo unde s-au născut sau orice altă ţară în care au simţit că se potrivesc.

n-am cum să închei, voi termina mâine cu nişte poze. :)

seara bună!