01 August 2010

I have a headache

ultima discuţie despre budism a fost cu un străin care mi-a spus că atunci când alegi altă religie, acţionezi împotriva societăţii. mi-a mai spus că religia ţine de mentalitatea unui popor şi că trebuie să o urmezi pentru că te-ai născut în cadrul poporului respectiv. altfel devii un "misfit".
i-am spus că aşa au gândit şi germanii conduşi de Hitler. de ce să gândească singuri?
a spus "point taken" şi s-a lămurit.
i-am explicat de ce am ales eu aceste principii. am asistat la multe certuri în viaţă. cred că, din păcate, mentalitatea multora dintre noi este asemănătoare celei din epoca primitivă. educaţia nu prea există. ne certăm cu străini, cu prieteni, cu membrii familiei.
îmi place să cred că evit pe cât posibil orice început de ceartă. nu mă cert cu nimeni şi prin urmare nu vreau ca nimeni să se certe cu mine. nu pot să ţip la altcineva, e împotriva firii şi cred că ar trebui să fie aşa pentru noi toţi. sunt însă oameni pe care nu îi poţi evita întotdeauna şi scot ce e mai rău în tine. te fac să ţipi şi tu. sau să ţii în tine cuvinte grele pe care nu ştii cum să le spui. oricum ar fi, nu e bine şi nu e sănătos.
compasiunea face parte din esenţa umană. în societatea noastră e mai greu de înţeles şi de... exersat. mai greu pentru că mulţi oameni vor profita de tine sau nu te vor crede suficient de puternic. nu înţeleg de ce ajung unii oameni să se certe din motive aparent nesemnificative. suntem uneori goliţi de orice urmă de raţiune.
I have a headache. şi nu cred că o să-mi treacă doar cu un ceai. poate mă va linişti doar gândul că până acum am reuşit să cresc astfel, să mă transform într-un om căruia nu-i plac jignirile şi căruia îi este foarte uşor să renunţe la un om atunci când este jignit. şi-mi place asta la mine. şi-mi place că există pe toate planurile, îmi place că există în relaţia cu prietenii cu care nu mă cert şi care nu se supără şi care nu ţipă. îmi place că există trăsătura asta şi în iubire. nu mă cert. despărţirile au fost întotdeauna tăcute şi fără jigniri. şi e plăcut să ştii că n-ai lăsat în urmă cuvinte grele pe care le-ai fi regretat poate mai târziu. şi trăsătura asta o să existe şi în familia pe care o voi întemeia într-o bună zi. o să fie linişte şi pace. pentru că eu sunt un om liniştit.

7 comments:

  1. mi-as dori sa fiu si eu un om linistit. nu prea imi reuseste, dar speranta exista. oricum, stii ce voiam sa te rog? sa pui o vorba buna pentru mine la autoarea blogului "Ceasurile", pentru ca imi e foarte dor de postarile ei si desi nu o cunosc si nu am primit invitatie, mi-ar placea sa fac parte in continuare dintre cititorii ei, daca ar fi de acord...Asta daca ai timp si dispozitia necesara, daca nu se poate nu ma supar:D...

    ReplyDelete
  2. As fi pus o vorba buna cu mare drag, dar nu o cunosc, am vazut si eu ca a restrictionat accesul.

    ReplyDelete
  3. Anonymous18:33

    Cu cateva minute inainte sa iti citesc postarea am citit un citat interesant din Jurnalul fericiri si vreau sa ti-l arat si tie. Cum ti se pare?

    "Budismul? Dar budismul e o soluţie uşoară. Te retragi — şi gata. E o renunţare, repliere.

    Creştinismul e nespus mai greu şi mai complex — e teandrie. Fără a înceta să fii om trebuie să fii şi Dumnezeu, în acelaşi timp. Nu cere capul bisericii creştine şi el răstignirea trupului? Însă nu pentru obţinerea unei stări de împietrire, ci ca mijloc de total devotament.

    Confucius? E o foarte savantă şi înţeleaptă politeţă (în sensul etimologic).

    Yoga? Mi se pare, în fond, o gimnastică: psiho-somatică desigur, bună, utilă, dar strict funcţională, ca orice calistenie.

    Zenul e o contemplaţie: care-i este sensul, oscilant?

    Chemarea stoicismului rămâne vie pentru mulţi oameni superiori şi acum. Stoicismul e nobil, cine ar putea s-o conteste? Dar e acrit. Stoicul e demn, surâsul lui totuşi e crispat, amarnic şi plin de resentiment; de tăcută (stăpânită, fără-ndoială) îmbufnare.

    Creştinismul nu-i nici acru, nici temător în faţa vieţii. Nu propune o fugă, ci altceva nespus mai greu şi mai eficient, transfigurarea. Acest ceva e temerar şi măreţ."

    (N. Steinhardt - Jurnalul fericirii, http://jurnalulfericirii.wordpress.com/)

    ReplyDelete
  4. Uite asta nu-mi place. Înverşunarea asta, dorinţa asta de a arăta că alte religii sunt greşite. Şi creştinismul poate fi descris în două cuvinte, dacă e să o luăm aşa. E un atac asupra altor religii, cum altfel să percepi încercarea de desfiinţare a altor credinţe? Nu poţi să reduci nimic din ceea ce a enumerat la doar câteva cuvinte. Transfigurare? Prin teamă? Prin ameninţarea cu infernul? Renunţare? La ce? Renunţare la o viaţă plină de griji? E îndemnul la iubire faţă de cel de lângă tine, fie el un om rău sau bun, greşit? Şi creştinismul îndeamnă să întorci şi celălalt obraz. Am crescut şi trăit în creştinism, îmi pare rău să spun că am deja suficiente cunoştinţe despre ceea ce este şi despre cum l-am simţit/perceput/trăit. Cred că argumentele ar trebui să vină atunci când vei considera că budismul e greşit. Eu încă mai am multe de învăţat, dar am suficientă informaţie cât să ştiu că este ceea ce mi se potriveşte şi ceea ce îmi trebuie acum şi întotdeauna pentru că nici budismul nu neagă o altă existenţă de după moarte. Nu pot să fiu de acord cu cei care consideră că religia lor este singura adevărată. Sunt toate adevărate şi niciuna în acelaşi timp. Fiinţa umană este mai mult decât forţa care le-a creat şi niciun om nu deţine răspunsul, if you ask me.

    ReplyDelete
  5. Anonymous21:36

    Eu nu vad la vorbele lui Steinhardt nicidecum un atac, niciun strop de rautate sau inversunare, ci doar o convingere puternica. E ca si cum tu ai stii ca locuiesti in Bucuresti si altcineva ti-ar spune ca de fapt esti in Pitesti. Nu i-ai spune tu foarte categoric ca locuiesti in Bucuresti? Cam astfel vad eu vorbele lui. Mi se par intelepte prin prisma faptului ca el a fost un evreu care a citit enorm si a analizat mult pana sa aleaga crestinismul.

    Nu cred ca se refera la faptul ca budhismul nu ar fi bun, ca nu ar ajuta omului, ci pur si simplu ca, din punctul sau de vedere (si eu subscriu), nu acela ar detine adevarul, ca nu reprezinta un set de credinte care duc la reala desavarsire. Sunt sigura ca daca ai citi tot Jurnalul fericirii nu ti s-ar mai parea inversunat sau rautacios. Si desigur nu trebuie sa aderi la viziunea pe care o prezinta.

    Si acum o curiozitate: ce simti ca iti ofera budhismul si nu ai gasit in crestinism?

    ReplyDelete
  6. mi se pare ca m-ai mai intrebat asta si cu alta ocazie. prefer, sincer, sa nu mai dezbat acest subiect. daca il mentionez uneori in postari, nu o fac ca sa conving pe nimeni si nici nu imi place sa incerc sa il apar pentru ca nu e nevoie. prefer, pur si simplu, in momentul in care apare si crestinismul in discutie, sa nu mai dezbat acest subiect. nu pentru ca o discutie despre religii, credinte, etc, nu ar fi interesanta, ci pentru ca eu nu cred ca o singura religie este cea adevarata sau ca sunt doua sau trei si jumatate. :) asa ca putem sa vorbim oricand despre orice altceva, mai putin asta.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare