stii cum?

numar pe degete minutele care ne-au mai ramas. ma joc cu suvitele tale de par lungi si ondulate si-ti spun ca as fi putut avea si eu parul la fel, doar ca numai din punctul asta de vedere nu l-am mostenit pe tata. iti invidiez ochii albastri si-ti spun, sarutandu-i, ca as fi putut avea si eu ochi albastri, ca ai mamei, doar ca l-am mostenit pe tata.
si-ti mai spun, in timp ce imi stapanesc bataile inimii cu palma stanga, ca n-am crezut niciodata ca existi cu adevarat, mi-a fost prea frica.

stii cum uneori vrei o schimbare, dar uiti sa precizezi exact cum ai vrea sa fie? si pe urma schimbarea se produce, insa nu este cea pe care ti-ai dorit-o. stii cum pe urma te intristezi cand iti dai seama ca forta aceea care face ca toate lucrurile sa fie intr-un fel, si nu in altul, nu-ti citeste si-n inima?

si nu sunt eu. nu sunt eu forta care face ca viata mea sa fie asa cum este. sigur, o mai pot ajusta pe ici, pe colo. dar in rest? in rest nu pot sa fac nimic, am mainile legate. un colt de cer s-ar putea prabusi peste mine in orice clipa, iar eu nici n-as sti, nici n-as putea sa-l opresc, nici n-as privi in sus ca sa ma pot feri la timp.
deci nu sunt eu, dar imi spun adesea ca am puterea de a schimba totul.

sau sunt eu si tot ce trebuie sa fac este sa cred si sa stiu ca sunt deja fericita?

stii cum?


foto: weheartit.com